Istoric

TOMA N. SOCOLESCU

(1848-1897)

Toma N. Socolescu reprezintă o personalitate marcantă a arhitecturii româneşti moderne, făcând parte dintr-o, ilustră, familie de arhitecţi, ale cărei origini se trag de peste munţi, din  Ardeal. Se pare că, familia Socol, din Berevoiul- Mare, ţinutul Făgăraşului este o ramură a familiei Socol, din Muntenia. Nicolae Iorga a găsit, strămoşi, Socol printre întemeietorii oraşului Făgăraş. Documentele afirmă că, pe la 1846, cinci fraţi Socol vin în Muntenia. Unul dintre aceştia este, arhitectul, Nicolae G. Socol (n?- decedat 1872), care s-a stabilit în Ploieşti şi şi-a schimbat numele în  Socolescu.

Nicolae G. Socolescu, arhitect, cu studiile făcute la Viena, „era urmaş al unei familii care, printr-un strămoş, îndepărtat, căpătase rang boieresc, la 1655 de la George Rakoczi”.¹ La venirea în Ploieşti s-a stabilit în mahalaua Sfântul Spiridon, unde a întâlnit-o pe Ioana Săndulescu, care i-a devenit soţie şi cu care a avut patru băieţi, dintre care doi arhitecţi:

1. Toma N. Socolescu- arhitect (1848-1897);

2. Nicolae G. Socolescu;

3. Gheorghe N. Socolescu;

4. Ion N. Socolescu- arhitect ( 1856-1924)

Toma N. Socolescu,  cel mai mare dintre fraţi s-a născut la 1848. A studiat Arhitectura în secţia condusă de arhitecţii Orăscu şi Benişu de pe lângă Şcoala de Belle-Arte din Bucureşti, obţinând diploma de absolvire,  semnată, în original, de Regele Carol I. Se căsătoreşte cu Alexandrina Nicolau (1860-1900), fiica unui mare negustor şi viticultor din Urlaţi, „frate cu Matache Nicolau, fost primar al oraşului Ploieşti pe la 1870”.² Împreună cu aceasta are cinci copii:

1. Toma T. Socolescu- arhitect (1883-1960);

2. Florica T. Socolescu;

3. Smaranda T. Socolescu;

4. Ion T. Socolescu;

1.Arhitect Toma T. Socolescu, „Amintiri”, Editura Caligraf Design, Bucureşti, 2004, p.14

2. Idem

După mărturisirile fiului său, Toma T. Socolescu, prima casă, în care a locuit familia arhitectului, a fost „o casă cu etaj, situată în fostul obor de vite şi care a fost dărâmată cu ocazia construirii Halelor Centrale ale oraşului, locul ei fiind, azi, ocupat de hala de peşte. În 1890 se mută cu locuinţa pe Calea Câmpinii, în grădina căreia, în fiecare primăvară de Sfântul Gheorghe se prăznuia aniversarea „Societăţii Constructorilor” din Ploieşti, prezidată de Toma N. Socolescu. Peste câţiva ani, în 1896, a vândut casele din Calea Câmpinii şi se mută la Bucureşti, pe bulevardul Carol nr. 29, colţ cu strada Speranţei,” într-o casă boierească, cu parter şi etaj, cumpărată de la  Primăria  Bucureşti.³

În timpul vieţii sale, a călătorit destul de mult în Franţa, Austria, Italia, din dorinţa de a se cultiva, vizitând toate muzeele şi admirând cu ochiul specialistului, întreaga arhitectură occidentală.

Toma N. Socolescu a fost arhitectul şef al oraşului Ploieşti A fost un fel de „maître de l ouvre”, deoarece întocmea planurile clădirilor, desenate minuţios şi colorate în acuarelă, pe care le şi executa ca antreprenor, în foarte bune condiţiuni tehnice, fabricând şi materialele cele mai importante pentru clădirile ce le executa: cărămida, varul, modela ornamentele de pământ şi le ardea în cuptoare speciale, fabrica sobe de teracotă smălţuită, ca şi diferite vase, basoreliefuri, etc., cunoscând bine toate meseriile legate de clădiri. Avea chiar şi un depozit de cherestea.

Era şi un, foarte abil, desenator şi acuarelist. A construit după planuri întocmite de el, următoarele clădiri mai importante: Biserica „Sfânta Vineri” în 1878 şi pe la 1890, Biserica „Sfinţii Împăraţi”, ambele în Ploieşti, Biserica din Urlaţi, care ca şi „Sfânta Vineri” au fost pictate de Gheorghe Tătărăscu, capela cimitirului Viişoara, Tribunalul Vechi şi clădirea fostului hotel Bulevard din Ploieşti, ambele dărâmate, Şcoala de meserii, Şcoala primară de băieţi din strada Târgşor, Baia Municipală, majoritatea  prăvăliilor de pe strada Lipscani şi Cavafi, casele de locuit foste Rucărenu,  D.Sfetescu,  Dobrescu, Anghelescu, etc. pe bulevardul Independenţei. În Ploieşti, Primăria oraşului Câmpina, acum transformată.

Ca antreprenor a realizat: Şcoala de agricultură de la Armăşeşti, Cazarma Cuza  în Bucureşti, Spitalul din Urlaţi, Şcoala de Meserii din Valea Boului, Prahova, Spitalul din Sinaia, Şcoala secundară de fete „Despina  Doamna” din Ploieşti, etc.

3. Idem, p.20

tuturor  străzilor şi care a dăinuit şi care a dăinuit până în preajma  războiului.⁴

În ultimii ani ai vieţii, a intrat în industria petrolului, fiind proprietarul unei schele petrolifere în comuna Buştenari, Prahova, ca şi al unei fabrici de petrol „Lumina”, construită de el, pe lângă Gara de  Sud, Ploieşti.

La 22 noiembrie 1897, arhitectul Toma N. Socolescu se stingea din viaţă, destul de timpuriu, la vârsta de 48 de ani, urmând o perioadă grea, de mari lipsuri pentru familia numeroasă, formată din cinci copii şi soţia sa, care-şi va înceta şi ea existenţa la  trei ani după acesta. Rămâneau cinci copii orfani, care au fost răspândiţi printre rudele cu venituri, destul, de modeste. Fiul său, Toma T. Socolescu va continua cariera  tatălui său şi-şi va lega numele de oraşul nostru.

Fără, doar şi poate, este incontestabilă contribuţia arhitecţilor Socolescu la ridicarea oraşului Ploieşti. Şi astăzi, se înalţă, pline de demnitate, o parte a acestor construcţii, de un deosebit simţ artistic, printre clădirile cenuşii ale perioadei comuniste. Rămâne să le cunoaştem şi să le protejăm, pentru că ele fac parte din patrimoniul cultural al oraşului Ploieşti şi al judeţului Prahova.

FILE DIN ISTORIA ÎNVĂŢĂMÂNTULUI TEHNICO-PROFESIONAL DIN ORAŞUL PLOIEŞTI

Oraşul Ploieşti, ca târg, are o vechime de 413 ani, când în 1597, domnitorul Mihai Viteazul aşează tabăra militară la Ploieşti. Beneficiind de statutul de târg domnesc, Ploieştiul a cunoscut o dezvoltare continuă, în strânsă legătură cu racordarea sa, ca reper principal, la marile drumuri care legau Braşovul cu Bucureştii şi Giurgiu, precum şi cu Brăila.

Apariţia, numelui său, în documentele, secolelor, care au urmat este foarte frecventă,atât în planul relaţiilor comerciale şi al activităţii economice, cât şi al evenimentelor de importanţă istorică pentru Ţara Românească şi România Întregită. Nu este întâmplător, deci, că, încă, din secolul al  XVIII – lea, localitatea se număra printre primele patru oraşe importante, ba chiar înaintea unor centre economice de tradiţie, ca: Târgşor, Filipeştii de Târg, Câmpulung şi chiar Târgovişte, aşa cum reiese din scrierile lui Miron Costin, care a vizitat Ţara Românească în 1684.

4. Arhitect Toma T. Socolescu, „Arhitectura în Ploieşti”, studiu istoric,1938.

Ploieştiul a îndeplinit, până în 1655, rolul de garnizoană a „roşiilor” şi „călăraşilor”.

Cu toate vitregiile ce s-au abătut asupra lor, ploieştenii şi-au continuat preocupările comerciale şi culturale, calitatea de gazdă primitoare pentru ardelenii urgisiţi. Astfel, în secolele XVIII-XIX, a existat o intensă circulaţie a românilor  de pe cele două versante ale Carpaţilor, favorizată, atât de creşterea rolului, oraşului Ploieşti, cât şi de, seculara, pendulare a turmelor de oi, între munte şi câmpiile dunărene, pe tradiţionalele drumuri ale transhumanţei.

Ca şi în alte centre orăşeneşti, învăţământul este legat de perioadele de dezvoltare socio-economică şi culturală a Ploieştiului şi a judeţului Prahova, de interesul manifestat de reprezentanţii puterii, în anumite etape de dezvoltare o oraşului.

Din mărturiile documentare şi arheologice, reiese că primele forme de industrie în Târgul Ploieşti, sunt legate de practicarea meşteşugurilor. Pentru pregătirea meşterilor, a calfelor şi a ucenicilor, se apela la cunoştinţele unor meşteri mai vechi sau se aduceau meşteri străini, deoarece nu existau şcoli, în această direcţie, la începutul secolului al XIX-lea.

Începând cu secolele XVII-XVIII, formările profesionale erau realizate în cadrul breslelor. „Statutele”, diverselor bresle, indică preocuparea pentru calitatea produselor şi regulile de conduită, precum şi măsuri specifice pentru asigurarea transmiterii şi îmbogăţirii cunoştinţelor profesionale. Singura modalitate de formare profesională, iniţială, utilizată până la începutul secolului al XIX-lea a fost ucenicia la locul de muncă, asigurată de meşterii experimentaţi ai profesiei.

Dezvoltarea Ploieştiului începe în secolul al XVII-lea, după cădere Târgşorului şi continuă într-un ritm, mai rapid, după 1830, prin dispariţia târgului Gherghiţa, cât şi prin construirea şoselei Predeal-Ploieşti-Bucureşti, între anii 1846-1866 şi liniei ferate, pe acelaşi traseu în 1879. ⁵

Dovadă, a faptului, că oraşul s-a dezvoltat, rapid, este că la 1849, Ploieştiul devenise, în funcţie de populaţie, al patrulea oraş în Muntenia, după Bucureşti, Brăila şi Craiova. Iar, în 1915, trece pe locul III, întrecând Craiova şi devine un oraş central al României având legături directe cu Ardealul, Moldova, Bucureştiul şi oraşele dunărene, Brăila şi Galaţi.

Multă vreme, Ploieştiul a fost un oraş de comerţ şi de meserii. Lucrul acesta este arătat

5. Sevastos  Mihail,”Monografia oraşului Ploieşti”, Fundaţia Europeană Titulescu ,Fundaţia Cultural- Istorică Mihai Viteazul, Consiliul Judeţean Prahova,Primăria Municipiului Ploieşti, Ediţia 2002, Ploieşti,p.654.

Întâlnim nume de străzi, precum: Agricultori, Brutari, Calapodari, Căruţaşi, Cărămidari,

Cirezari, Cuţitari, Dulgheri, Găzari, Geambaşi, Grădinari, Lăptari, Lemnari, Pietrari, Pielari, Plugari, Rotari, Şetrari, Tâmplari, Ursari, Vărari, Vărzari, Zidari, Zugravi, etc.⁶

Numărul mare de meserii şi diversitatea lor, a determinat înfiinţarea unei şcoli de meserii care a început să funcţioneze la 1873.⁷

După Sevastos, la 1880, erau în Ploieşti,”441 cârciumari, 226 cismari,125 croitori, 100 cojocari,177 agricultori, 119 tăbăcari,134 lăutari, 57 băcani, 38 bărbieri, 20 boiangii, 11 blănari, 48 bogasieri, 51 brutari, 33 cofetari, 14 căldărari,36 dogari,62 dulgheri,16 făinari, 241 fierari,97 grădinari,22 lemnari,31 lipscani,41 măcelari,2228 muncitori”.

În secolul al XIX-lea, se practicau, numeroase, meserii grupate în bresle, care cuprindeau meseriaşi, calfe şi ucenici, pregătiţi în profesie de către membrii familiei, meşteri autohtoni sau străini şi mai târziu, prin şcolile înfiinţate, în urma aplicării Regulamentului Organic, a aplicării Legii lui Cuza din 1864 şi a Legii lui Haret, în anul 1898 (1899). Se lucra în atelier mici, în care, de obicei, se foloseau membrii familiei, iar cu timpul, prin extindere, se foloseau oameni plătiţi.

Prevederile Regulamentului Organic, din 1831, au dat un impuls, deosebit, în afirmarea unui învăţământ naţional în limba română. S-au înfiinţat, primele, şcoli publice în Ţara Românească, printre care şi cea din Ploieşti, la 25 aprilie 1832, sub conducerea lui Gheorghe Mălureanu, funcţionând cu 40 de şcolari.⁸

Pe lângă meseriile vechi,conform cerinţelor epocii moderne, a dezvoltării industriei capitaliste, apar, noi meserii, dintre, cele mai diverse: ceasornicari, montori, strungari, lăcătuşi, umbrelari, fotografi, tipografi, etc. O altă categorie se referă la meseriaşii de sine stătători ca: bărbierii, fierarii, tinichigii, iar din industria alimentară, brutarii, covrigarii şi cofetarii. Un mare număr de meşteri sunt şcolarizaţi în străinătate, iar apoi vin în oraş şi pregătesc generaţii de ucenici.

Începând din a doua jumătate a secolului al XIX-lea, exploatarea resurselor naturale şi dezvoltarea industriei au produs, noi, mutaţii în Valea Prahovei. Exploatarea din ce în ce mai intensivă a zăcămintelor de sare şi petrol, apariţia maşinii cu aburi, precum şi multe alte invenţii, au concurat la dezvoltarea industriei şi la modificarea relaţiilor sociale.

6. Idem

7. Ibidem, p.655

8. Dumitru Ion,”Învăţământul preuniversitar ploieştean”, Editura Karta Graphic, Ploieşti, 2007, p.14.

Extracţia ţiţeiului se extinde în secolul al XIX-lea, când se deschid, noi, puţuri, ca urmare a distilării petrolului şi a folosirii lui pentru iluminat.

Prima „fabrică de gaz”, proprietatea lui Marin Mehedinţeanu şi apoi a fratelui său, Teodor, a luat fiinţă în anul 1856. Ea funcţiona la Ploieşti, la bariera Râfov, iar gazul lampant produs, aici, era utilizat pentru iluminarea Capitalei şi a altor oraşe, printre care şi Câmpina.⁹

Spre sfârşitul secolului al XIX-lea, capitalul străin pătrunde în extracţia şi prelucrarea petrolului, iar forajul mecanic este aplicat de către societatea „Steaua” (cu capital german) la Câmpina, Băicoi, Buştenari, Ţintea, Telega şi Doftana. Locul, numeroaselor şi rudimentarelor fabrici de gaz, este luat de rafinăriile moderne, cu posibilităţi de diversificare a produselor petrolier. Între acestea, rafinăria „Steaua” din Câmpina, inaugurată în 1897, a avut o importanţă, deosebită ,pentru exploatarea şi prelucrarea petrolului, la sfârşitul veacului trecut.

În afară de, exploatarea şi prelucrarea ţiţeiului, apariţia diferitelor ramuri industriale în Valea Prahovei, a determinat dezvoltarea oraşelor, care atrăgeau tot mai multă mână de lucru.

Dezvoltarea economică şi industrială a oraşului Ploieşti, precum şi exigenţele din şcolile existente, înclinaţiile unor elevi spre activităţile practice, au sporit preocupările opiniei publice şi ale autorităţilor pentru organizarea unor şcoli profesionale şi de meserii.

În a doua jumătate  a secolului al XIX-lea, dominată de Reformele lui Cuza, industria cunoaşte o mare dezvoltare şi, paralel, se extinde învăţământul de toate gradele. Legea din 1864  (legea Cuza) a avut consecinţe, favorabile, pentru dezvoltarea învăţământului. România a fost printre primele ţări din lume, care a introdus obligativitatea şi gratuitatea învăţământului primar. Ea instituia, ca forme de învăţământ secundar, gimnaziile şi liceele clasice de băieţi de 4 ani şi respectiv de 7 ani, şcoli secundare de fete, seminariile teologice, iar în ceea ce priveşte structura învăţământului profesional, erau prevăzute şcoli de meserii, şcoli agricole, şcoli de menaj pentru fete şi şcoli comerciale.⁹

Legea instrucţiunii publice din 1864 a suferit 34 de modificări, fiind înlocuită cu Legea învăţământului  primar normal din 1893, revizuită şi completată în 1896, cunoscută sub denumirea de Legea lui Haret.

Prima lege care statuează învăţământul profesional este dată,tot, pe timpul ministrului Spiru Haret, şi se numeşte Legea învăţământului profesional din 31 martie 1899.

În secţiunea I se precizează rolul şcolilor elementare de meserii, de a forma meseriaşi pentru industriile de tot felul şi, în special, pentru industria mică, care să se poată exercita în casă sau

9. Popescu Teiuşan Ilie, „Contribuţii la studiul legislaţiei Şcolare româneşti, Legea instrucţiunii publice din 1864”, Bucureşti, 1963, p.97.

în ateliere mici şi cu utilaje, cât mai simple şi mai ieftine. Se precizează că aceste şcoli vor fi separat pentru fete şi separat pentru băieţi.

Şcolile elementare de meserii se vor înfiinţa în oraşe şi în sate. În fiecare comună urbană, reşedinţă de judeţ, cu o populaţie mai mare de 10.000 de suflete, se va înfiinţa o şcoală elementară de meserii, în care să se înveţe, măcar, o meserie, iar în trei ani să se extindă pentru înfiinţarea mai multor meserii.

Şcoala inferioară de meserii, pentru băieţi şi fete, are ca obiect învăţarea diverselor meserii, în scopul exercitării, în mod industrial. În cadrul lor, urma a se preda cel puţin o meserie, iar cursurile aveau trei secţii: preparatorie, medie (gradul I) şi superior ( gradul II). Şcolile de meserii de gradul II se puteau transforma în şcoli profesionale, la nivelul judeţului, cu aprobarea Ministerului Instrucţiunii Publice.¹⁰

Legea învăţământului profesional a avut o mare influenţă asupra învăţământului tehnic, aplicându-se până la Reforma din anul 1948.

În Ploieşti au funcţionat şcoli de meserii, înainte de 1900.Cea mai veche, este cea înfiinţată în 1876, care a funcţionat „în casele lui Lungeanu, Buna Vestire, lângă cârciuma La Paiaţă, de pe Calea Câmpinii”. În 1883, şcoala s-a mutat într-una din casele lui Sevastos, pe Calea Câmpinii, iar, de acolo, în 1886 într-un local propriu din Calea Văleni, construit după planurile arhitectului Toma N. Socolescu.¹¹ Primul director al şcolii, între 1876-1878 s-a numit Grigorescu, urmat de Iuliu Goruneanu şi pentru mulţi ani, de profesorul şi senatorul Aurelian Moşoiu, căruia regele Ferdinand I, în 19 noiembrie 1924, i-a conferit medalia

„ Răsplata  muncii pentru construcţiuni şcolare, clasa I ”.¹²

La 16 martie 1904, prin Regulamentul pentru şcolile elementare se prevedea înfiinţarea şcolilor de meserii, cu o durată nu mai puţin de 10 ani, iar prin Legea învăţământului profesional, din 9 iulie, se stabilea că în fiecare oraş, cu o populaţie, mai mare de 30.000 suflete să se înfiinţeze două şcoli elementare de meserii, plătite de stat şi gratuite pentru fiii de români.

10.

11.

12.

În perioada interbelică, funcţionau la Ploieşti: Liceul de băieţi „ Sfinţii Petru şi Pavel”, Liceul „Despina Doamna”, Liceul particular de fete „Regina Elisabeta”, Liceul comercial de băieţi „Spiru Haret”, Liceul comercial de fete, Liceul industrial de băieţi, Liceul industrial de fete, Şcoala Normală de băieţi, Şcoala Normală de fete, două gimnazii de băieţi( Mihai Eminescu şi Nicolae Bălcescu) Gimnaziul comercial de băieţi, Gimnaziul comercial de fete, Gimnaziul industrial de fete, Şcoala de aplicaţie, Şcoala de menaj, Şcoala de industrie casnică.¹³

Reforma din 1948 a desfiinţat liceele industriale şi şcolile profesionale, transformându-se în şcoli medii tehnice, după model sovietic. În perioada 1948-1980, apar mai multe şcoli medii şi licee tehnice ( petrol, construcţii-maşini, „ 1 Mai, „Industrial 1”, „Construcţii”, „Energetic”, „Chimie”) şi teoretice: „Mihai Viteazul”, I.L. Caragiale”, „C.D.Gherea”, „A.I.Cuza” şi continuă să funcţioneze „Liceul pedagogic”. După 1965, începe o perioadă de industrializare a oraşului, prin crearea unor fabrici mari şi prin absorbirea forţei de muncă, din toate satele învecinate sau chiar mai îndepărtate.

După 1989,  noile cerinţe ale societăţii şi economiei româneşti determină reformarea întregului sistem de învăţământ, inclusiv învăţământul tehnic şi profesional.

DE LA ŞCOALA PROFESIONALĂ LA GRUPUL ŞCOLAR INDUSTRIAL  „TOMA N. SOCOLESCU”, PLOIEŞTI

Dezvoltarea forţată a industriei prahovene, în perioada 1955-1990, a dus la o politică de investiţii masive în aceasta, la formarea unor mari platforme industriale, care au asimilat, o imensă, forţă de muncă, provenită în cea mai mare parte din mediul rural.

Mişcarea, migratorie, de la sat la oraş, a dus la asimilarea populaţiei, în cele mai importante fabrici, care au apărut, în judeţ, în acea perioadă.

13.

De asemenea, deschiderea unor şantiere, în judeţ şi în ţară, determină nevoia unor oameni pregătiţi şi implicit a unei şcoli de construcţii.

Şcoala Profesională de Construcţii a luat fiinţă la 15 octombrie 1958, conform Ordinului  240/27 septembrie 1958, dat de directorul Trustului de Construcţii. În primul an şcolar, 1958-1959, şcoala a funcţionat pe strada Aurel Vlaicu, numărul 3, unde acum se află sediul Administraţiei Financiare, a judeţului Prahova. Aici, într-un spaţiu, nu tocmai adecvat, şi-au desfăşurat cursurile trei clase., cu profilurile: zidari, dulgheri şi instalatori sanitari. Primul director al şcolii este Hristescu Liviu -  profesor de matematică.

Colectivul de cadre didactice s-a format din profesori, ingineri şi maiştri – instructori, detaşaţi de la alte şcoli din oraş sau de la fabricile nou înfiinţate. Menţionăm primul colectiv al şcolii format din profesori de cultură generală:  Bădulescu Mihail ( fizică), Dăscălescu Maria (limba română), Grăjdeanu Gheorghe (muzică), Olteanu Ecaterina (educaţie politică), Danieleanu Nicolae (educaţie fizică) ; ingineri: Wintze Alexandru, Botescu Horia (tehnologia materialelor), Tsaquiris Fotios, Tărpăriţă Emil, Popa Florea ( tehnologie specială); maiştri: Diaconescu Baltazar ( desen şi lucrări practice ), Luca Vasile, Teişanu Nicolae şi Niculae Constantin ( lucrări practice).

În anul şcolar, 1958-1959, Şcoala Profesională a şcolarizat elevii, în următoarele profiluri şi meserii: o clasă de zidari, diriginte, maistru, Diaconescu Baltazar; o clasă de instalaţii, diriginte, profesor Hristescu Liviu şi o clasă de dulgheri, diriginte, profesor Danieleanu Nicolae.

În anul următor, 1959-1960, şcoala îşi va schimba sediul în Calea Câmpinii, într-o, fostă, casă boierească ( naţionalizată de regimul comunist) şi unde mai târziu, între 1960-1970, va funcţiona  Şcoala de şoferi. Aici, îşi vor desfăşura activitatea opt clase, păstrându-se aceleaşi profiluri.: anul I- dulgheri,instalaţii şi trei clase de zidari şi anul II- dulgheri, instalaţii şi zidari.

Aflată în plină dezvoltare, cu un număr de clase în creştere, şcoala se va muta, începând din anul şcolar, 1960-1961, într-o clădire, nouă, pe strada Rudului, unde se află, acum, Colegiul Economic „Virgil Madgearu”. Construcţia ,acestei clădiri, începuse din 1958 , la ridicarea căreia au  contribuit  elevii şi maiştrii, şcolii prin efectuarea practicii. În noul spaţiu, modern şi suficient, şi-au desfăşurat activitatea 20 de clase, diversificându-se meseriile şi profilurile: instalatori, mecanici-utilaje, zidari-vopsitori, operatori, zugravi-vopsitori, montatori-pardoseli, dulgheri.

O altă etapă, în dezvoltarea şcolii, o reprezintă înfiinţarea „Şcolii de maiştri- constructori”, în anul şcolar, 1961-1962, prima promoţie, absolvind în anul 1964.

Nevoia, societăţii româneşti, de tehnicieni constructori determină înfiinţarea în, anul şcolar, 1962-1963,  a Şcolii postliceale. Aceasta va funcţiona, şi-n anii următori, asigurând cadrele tehnice, medii, necesare şantierelor de construcţii din Prahova şi din alte judeţe.

Deşi, şcoala nu avea o activitate îndelungată, totuşi, elevii pregătiţi la un nivel corespunzător exigenţelor producţiei, au participat, mai întâi ca elevi şi ulterior ca salariaţi, la realizarea marilor construcţii de locuinţe şi social-culturale, din cartierele noi, care se ridicau în anii 1960 pe străzile Andrei Mureşanu, Republicii, în cartierul Nord sau pe şantierele din toate colţurile ţării.

În anul 1968, sediul şcolii se mută din nou, în partea de vest  a oraşului Ploieşti, într-o zonă, unde începuse să se construiască foarte mult şi unde se vor ridica cele mai mari cartiere noi ale oraşului, Vest şi Malu Roşu, în anii 1970-1980.

Noul local, al şcolii, situat în strada 23 August, numărul 328 ( în prezent, Bulevardul Gh. Gr. Cantacuzino ), era unul modern ,cu parter şi două nivele, care dispunea de 14 săli de clasă, 2 laboratoare, 2 ateliere, sală pentru bibliotecă, spaţii pentru cancelarie, birouri, serviciul administrativ, la care se adaugă  două internate, cu o capacitate de 300 elevi, fiecare, ce proveneau din comunele judeţului nostru sau, chiar, din alte judeţe ale ţării, mai ales din Moldova şi o cantină.

Colectivul de cadre didactice al şcolii, în anul şcolar, 1968-1969, era format din: inginer, Tomescu Ion-director ; profesor de matematică, Georgescu Alexandru- director adjunct;  ingineri şi maiştri: Niţescu Nicolae, Bera Dumitru, Hâncu Vasile, Lungu Costin, Manolescu Florin, Teodorescu Alexandru, Stavropol Anton, Rădvan Florin, Nicolaid Petre, Manu Gheorghe, Costea Alexandru, Orhei Mihai, Miclescu Ion, Alexandru Dumitru, Niţescu Nicolae, Pizza Constantin (discipline tehnice); Iorgulescu Ion, Teodorescu Elena ( protecţia muncii); Tomşăneanu Octavian, Cătună Ion, Avrigeanu Gheorghe, Munteanu Vasile, Minea Mitică, Stan Nicolae, Popescu Ion, Guşă Nicolae, Dinu Gheorghe ( instruire practică); Bălan Claudia, Bălan Constantin ( organizare şi planificare); Dumitrescu Nadia ( desen tehnic); profesori: Stroe Ana ( matematică), Stroescu Valeria, Tucheac Georgeta,  Badiu Aurelia ( limba română), Scarlat Nicolae ( fizică),  Ionescu Liliana ( chimie), Popescu Cornel, Barta Elena ( educaţie fizică) şi Nicolae Aurora ( Cunoştinţe Social -Politice).

O nouă etapă, în dezvoltarea şcolii, o reprezintă anul 1972, când, pentru prima dată sunt planificate primele clase, cu profiluri, în domeniul construcţiilor: constructori-structuri, finisori, instalatori, mecanici pentru utilaje în construcţii, electricieni, dar şi clase de desenatori –tehnici, tâmplari. Din 1972, şcoala îşi schimbă denumirea în „Liceul Industrial Numărul 5”. La conducerea liceului, se aflau inginer, Tomescu Ion- director şi profesor de matematică,  Mareş Gheorghe- director adjunct.

În anul şcolar, următor, 1973-1974, apare Hotărârea Plenarei Comitetului Central al Partidului Comunist Român, prin care, toţi, promovaţii claselor a VIII-a, ai şcolilor generale, vor fi cuprinşi, în prima treaptă, a învăţământului liceal, realizându-se, în acest mod, obligativitatea învăţământului unitar de 10 ani.

Începând din 1972, Şcoala profesională a funcţionat în lichidare, până în 1975. În anul şcolar, 1976-1977, absolvea prima promoţie a Liceului de construcţii. Absolvenţii s-au încadrat, o parte în producţie, iar o altă parte, în învăţământul superior tehnic, cum este cazul inginerilor: Mazilu Lucia, Ghiţă Marian, State Rodica, Lucaci Gheorghe,, Stan Lucia, Ion Gheorghe, Giurgea Doru, Voiculescu Alexandru,  Păun Gheorghe.

În ceea ce priveşte, admiterea elevilor în învăţământul superior, menţionăm că au fost admişi zece absolvenţi în anul 1979, şapte în anul 1980, cinci în anul 1981, şase în anul 1982, şase în anul 1983.

În perioada anilor, 1968-1980, anii înălţării construcţiilor socialiste, în care majoritatea oraşelor ţării au fost supuse procesului de sistematizare, şi în Ploieşti au fost dărâmate o serie de clădiri şi construite clădiri de tip comunist. Este perioada în care aspectul arhitectural al oraşului se schimbă. Elevii liceului au participat la construire cartierului Vest, a Palatului Administrativ şi a blocurilor învecinate, a două hoteluri la Sinaia, două blocuri de locuinţe din Buşteni, a pasajelor subterane Omnia şi Calea Bucureştilor. După cutremurul in 1977, elevii au efectuat lucrări de reparaţii şi consolidări,, la clădirile avariate, Palatul Administrativ, Palatul Culturii sau câteva blocuri.

Un rol important, în procesul de instruire practică, l-a avut colaborarea şcolii cu întreprinderile, unde elevii efectuau practica. Este vorba de TCM Prahova şi Tehnolemn Ploieşti, care au pus la dispoziţia elevilor maşinile şi sculele necesare executării diverselor lucrări.

După cum prevedeau reglementările Ministerului Educaţiei şi Învăţământului, prin Ordinul, numărul 8497 din 8 octombrie 1976 şi în baza  Decretului Consiliului de Stat, numărul 207 din 1977, activitatea de pregătire practică a elevilor se efectua în perioade

compacte şi continue.

După modelul întreprinderilor productive, în anii următori, s-a introdus planul de producţie, defalcat, pe trimestre şi etape. Din anul 1977, pe baza Ordinului Ministerului Educaţiei şi Învăţământului, numărul 188 din 14 februarie 1977, la lucrările de pe şantierul Naţional Dunăre- Marea Neagră, vor participa echipe de liceu, compuse din 20 elevi sub conducerea maistrului, Nicolescu Victor.

Paralel cu practica în producţie, elevii cu profilul prelucrarea lemnului şi mecanică şi-au desfăşurat activitatea în atelierele şcolii sub îndrumarea maiştrilor. Anual, trebuia realizat un plan de producţie, iar printre produsele realizate de elevii şcolii, amintim: rafturi de bibliotecă, galerii pentru perdele, măsuţe, mese de restaurant, tabureţi, lambriuri, etc

Învăţământul, din anul şcolar 1977-1978,  este marcat de apariţia unor documente importante privind viaţa şcolii, în general.  Decretul Consiliului de Stat, numărul 207 din 1977, privind organizarea şi funcţionarea învăţământului liceal, prevede schimbări, în structura şcolilor liceale, prin înfiinţarea la licee, pe lângă clase de bază din şcoală şi a claselor, afiliate, de la şcolile cu clasele I-X, treapta I de liceu. Acum, apare şi Ordinul numărul 454 din 21 septembrie 1977, privind participarea elevilor la lucrările agricole din Întreprinderile Agricole de Stat, care va duce la dezorganizarea şi degradarea vizibilă a învăţământului. În campania de recoltare a produselor de toamnă, participarea elevilor a fost întotdeauna mai mult de o lună. Organele de partid, pentru a fi fruntaşe, raportau încheierea campaniei, dar lucrările se mai efectuau, încă ,o lună.

Absolvenţii treptei I şi a II-a de liceu, care nu-şi continuau studiile la alte forme de învăţământ, erau repartizaţi şi încadraţi în producţie, ca practicanţi, în meseriile în care s-au pregătit.

Începând cu anul 1977-1978, la examenul de bacalaureat, pe lângă probele scrise şi orale, la disciplinele de cultură generală şi de specialitate, se mai susţine o probă practică, pentru a verifica modul în care absolvenţii liceelor şi-au format priceperi şi deprinderi de lucru şi felul cum reuşesc, să aplice, în practică ,cunoştinţele teoretice.

Conform planului de şcolarizare, în anul şcolar, 1978-1979, funcţionau 33 de clase, din care 25, cursuri de zi, iar 8 clase, cursuri serale. În anul 1979-1980, 27 de clase, din care 22 cursuri de zi, iar 5 cursuri serale; în anul 1980-1981, 24 de clase, din care 20 clase de zi şi 4 de seral; în anul, 1981-1982, 28 de clase, din care 26 clase de zi şi 2 de seral; în anul 1982-1983, 37 de clase, din care 35 clase de zi şi doar 2 de seral, iar în anul 1983-1984, 36 clase de zi şi 3 de seral.

Pregătirea a fost asigurată elevilor de un număr, diferit, de cadre didactice: 42 în anul şcolar 1979-1980; 39 în anul 1980-1981; 43 în 1981-1982, atingând cifra de 50, în anul 1982-1983, lucrând cu un număr de 37 de clase.

Redăm colectivul de cadre didactice din anul 1978: inginer, Tomescu Ion-director; profesor, Chicireanu  Rodica- director adjunct;  profesori: Dumistrăcel Georgeta, Szabo Vasilica, Vermont Mirel, Andrieş Cornelia, Iordache Emil, Pavlov Gabriela, Vrabie Ion, Ruchwald Gheorghe, Fronea Alice, Şandor Didina, Leon Dumitru, Bleoţiu Maria, Tihon Eugenia, Ghizilă Mariana, Popescu Cornel, State Teodora, Triculescu Maria, Andrei Petre, Abramovici Buma, Gaber Cornelia, Mărgărit Ana, Voicilaş Cornel, Văcaru Constantin, Voicu Valeria, Tudose Dumitru, Trifu Lucia, Ionescu Elena, Petre Maria, Neagu Valentina, ingineri: Negoescu Nicolae, Gheţu Florin, Postelnicescu Emil, Andronic Elena, Ciulianu Constantin, Ionescu Ana, Silvestru Victor, Radu Eugen, Teodorescu Sorin, Canari Vlad, Chicireanu Radu,; maiştri: Munteanu Vasile, Nicolescu Victor, Cotună Ion, Avrigeanu Gheorghe,, Borcan Gheorghe, Stan Nicolae, Filip Dumitru, Spătaru Constantin, Morariu Dumitru, Sileanu Constantin.

Din 1982, conducerea „Liceului numărul 5”, va fi preluată de profesorul de fizică, Tudose Dumitru-director şi profesor de istorie, Voicu Elena, ca director adjunct, până în 1985, iar în perioada 1985-1990, postul de adjunct va fi ocupat de profesor, Mareş Gheorghe.

În anul şcolar, 1983-1984, în „Liceul Industrial Numărul 5”, erau înscrişi 1280 elevi, din care 1180 la cursurile de zi, iar 100 elevi la cursurile serale. Numărul, total, de clase era de 36, din care 33 clase la zi, iar 3 clase de seral şi o clasă de maiştri constructori. Efectivele cuprindeau între 32-40 de elevi. Profilurile oferite de şcoală erau: construcţii, prelucrarea lemnului şi mecanică. La cursurile de zi funcţionau: 10 clase a IX-a ( şase, profil construcţii, trei, prelucrarea lemnului, una mecanică); 17 clase a X-a (treisprezece, profil construcţii, două, prelucrarea lemnului şi două, mecanică). După examenul de treapta a II-a ramâneau doar 4 clase a XI-a ( două, profil construcţii şi două prelucrarea lemnului). La clasa a XII-a, funcţionau 2 clase de construcţii. Cursurile serale cuprindeau: pentru clasa a XI-a, 2 clase cu profil construcţii şi o clasa a XII-a, de prelucrarea lemnului.

La profilul construcţii, elevii erau pregătiţi pentru meseriile de: zidari, fierari betonişti, mozaicari, faianţari, zugravi vopsitori, montatori-mase plastice, montatori-cofraje şi elemente prefabricate, instalatori sanitari, gaze şi instalaţii de încalzire centrală, structuri în construcţii.

Profilul de prelucrare a lemnului pregătea elevii pentru meseriile de: operator – prelucrarea lemnului, operator -  industrializarea lemnului, iar profilul mecanică pregatea pentru meseria de lăcătuş – mecanic.

În următorul, an şcolar, 1984-1985, numărul elevilor creşte la 1325 şi 37 de clase, apărând, încă, o clasă de mecanică la a IX-a. La treapta I, cele 396 de locuri erau distribuite astfel: 216 pentru construcţii, 108 pentru prelucrarea lemnului, 72 pentru mecanică. Conform, planului de şcolarizare, la clasa a XI-a rămâneau, din cele 17 clase, doar 8, reducându-se un număr de 9 clase. La seral, pentru clasa a XI-a, erau 36 de locuri.

Din analiza dinamicii populaţiei şcolare, se observă că se dezvoltă învăţământul liceal, curs de zi, în cele 38 de clase fiind cuprinşi 1379 elevi, în anul şcolar, 1985-1986.

Conform planului de şcolarizare, în acest an funcţionau la clasa a IX-a, 9 clase (patru de construcţii, patru de mecanică, una de prelucrarea lemnului) şi 347 elevi; la clasa a X-a: 11 clase  cu 402 elevi; la clasa a XI-a: 5 clase cu 184 elevi şi la a XII-a: 9 clase cu 316 elevi. Cursurile serale se desfăşurau cu 4 clase: o clasă a XI-a (construcţii); o clasă a XII-a (construcţii) şi două clase a XIII-a (construcţii şi lemn).

Urmează, perioada 1986-1990, în care se aplică o serie de măsuri bazate pe principiile politehnizării şi legării învăţământului cu practica şi producţia. Creşte ponderea disciplinelor de specialitate, ăn dauna disciplinelor de cultură generală, ajungându-se la proporţia 3/1. Se produc schimbări, esenţiale, în încadrarea personalului didactic, de specialitate. Inginerii profesori şi maiştrii instructori vor trece la întreprinderile patronatoare, vor fi retribuiţi de  fabrici şi detaşaţi în interesul serviciului în învăţământ.

Pentru anul şcolar, 1987-1988, se observă o reducere cu două clase, funcţionând 36 de clase din care la liceu zi, 26 ( a IX-a : 8 clase; a X-a: 8 clase; a XI-a: 5 clase; a XII-a: 5 clase); liceu seral, 6 clase (a XI-a: 3 clase; a XII-a: 2 clase; a XIII-a: o clasă); şi Şcoala profesională, 4 clase ( anul I: 2 clase; anul II: 2 clase).

Datorită măsurilor de austeritate, din toate domeniile vieţii economice şi sociale, Ministerul Educaţiei şi Învăţământului, prin Inspectoratul Şcolar, trimite o circulară cu numărul 2215 din 18 octombrie 1988, care cuprinde ” Măsurile privind organizarea procesului de învăţământ, în perioada de iarnă, 1988-1989, privind folosirea luminii naturale”. Cursurile începeau la ora 8 fără folosirea luminii electrice şi se terminau la orele 18, tot pe întuneric. Astfel, nu se puteau încălzi , suficient, clasele, nu se putea prepara hrana la cantină, nu se puteau folosi maşinile şi utilajele din dotare, nu se puteau efectua experienţele de laborator. Practic, toată activitatea şcolii era blocată mai mult de două treimi din timpul afectat. A contiunat pregătirea elevilor de la Şcola profesională pentru marile şantiere naţionale.

După revoluţia din decembrie 1989, sistemul naţional de învăţământa cunoscut profunde schimbări de structură, conţinut, conducere, resurse umane, bază materială şi financiară.

O nouă etapă, în dezvoltarea şcolii, o reprezintă anul şcolar, 1990-1991, când liceul îşi va schimba denumirea în „ Grupul Şcolar Industrial de Construcţii – Montaj numarul 2”. Începând cu 1 februarie 1990, la conducerea şcolii este numit, de către Inspectoratul Şcolar Prahova, profesorul Dumitrescu Gheorghe, iar ca director adjunct, profesorul Leon Dumitru. Au apărut mai multe tipuri de profiluri şi meserii, în raport cu transformările, survenite în structurile economice şi sociale din judeţ şi cerinţele pieţei forţei de muncă. Sunt reînfiinţate clase de desenatori-proiectanţi la liceu şi de şcoală profesională, cu absolvenţi de opt clase. Tot, în acest an, se înfiinţează clase de ucenici, pentru meseriile de fochist, zugravi, vopsitori şi dulgheri. În anul şcolar, următor, iau fiinţă două clase de şcoală postliceală, cursuri serale pentru meseriile tehnician-proiectant, în construcţii şi respectiv, în instalaţii.

În 1992, în condiţiile în care şcolile sunt personalizate, şcoala primeşte numele, celebrului, arhitect al oraşului Ploieşti „ Toma N. Socolescu”. Aceasta s-a realizat la sugestia domnului, arhitect, Popescu Liviu. De la 1 septembrie 1992, şcoala funcţionează sub titulatura de Grup Şcolar Industrial „ Toma N. Socolescu”.

În anii 1990, şcoala noastră, ca întregul învăţământ românesc, a păşit într-o nouă etapă a existenţei ei. Pentru a răspunde cerinţelor reformei din învăţământ, au fost diversificate profilurile şi formele de pregătire, prin înfiinţarea claselor cu profil teoretic: matematică – fizică, limbi moderne, a claselor de informatică şi electrotehnică cât şi reînfiinţarea scolii postliceale de desenatori tehnici şi a claselor de maiştri constructori, mecanici, electricieni, instalatori, care sunt urmate de mulţi dintre elevii care au absolvit şcoala profesională sau liceul la noi.

În contextul, conditiilor economico-sociale şi politice, de după 1990, ţinându-se seama de misiunea şcolli în deschiderea spre modernitate şi performanţă, precum şi de formarea capacităţilor privind acomodarea la nevoile de calificare, resimţite de economia de piaţă, liceul a luat o nouă structură, constituindu-se într-un adevărat grup şcolar, cu profiluri dintre cele mai diverse.

În această perioadă, asistăm, an de an, la o creştere spectaculoasă a numărului de clase şi la o diversitate de profiluri şi meserii cerute de nouă economie de piaţă. În timp de câţiva ani, numărul claselor creşte de la 38 la 54. Corpul didactic atingea cifra de 50 de persoane, în anii ’90.

Anul şcolar, 1996-1997 se desfăşoară în cadrul formelor de învăţământ: liceu (zi, seral), şcoală profesională, şcoală de ucenici şi şcoală de maiştri. Se constată o creştere a numărului de clase la şcoala profesională: 12 clase (anul I: 3 clase; anul II: 6 clase: anul III: 3 clase). Numărul total de clase, pentru acest an, este de 53 de clase. Structura, din acest an, este: liceu – 29 clase (22 de zi; 7 de seral); şcoala profesională – 12 clase; şcoala de ucenici – 8 clase

( anul I – 4 clase; anul II – 4 clase); şcoala de maiştri – 4 clase ( anul I – 2 clase de constructori şi instalatori; anul II – 2 clase).

În anul şcolar, 1997 – 1998, se constată o reducere cu 3 clase, a numărului total pentru ca în anul şcolar, 1998 – 1999, să atingă 54 de clase repartizate, astfel: liceu – 34 clase ( 23 de zi şi 11 de seral), şcoala profesională – 11 clase; şcoala de ucenici – 5 clase  şi şcoala de maiştri 4 clase.

Conform, adresei numărul 534/31.08.1998, către Inspectoratul Şcolar Judeţean Prahova, se solicita înfiinţarea a două clase de maiştri pentru meseriile constructori şi instalatori, ca urmare a cererilor unor angajaţi  şi a unor societăţi comerciale, de construcţii.

Creşterea, numărului de clase şi a numărului de cadre didactice, determină numirea celui de al doilea director adjunct, în 1995, în persoana inginerului, Petre Voiteanu, iar în 1996 directorul adjunct, Leon Dumitru, primind funcţia de subprefect, va fi înlocuit de profesor Bucurică Cristina.  În 1999, echipa managerială se schimbă din nou, inginerul Voiteanu Petre devine director plin, secondat de directori adjuncţi: profesor Avramescu Rodica şi profesor Bucurică Cristina.

În anul şcolar, 1998-1999, funcţionau 56 de clase cu 1426 de elevi, cuprinşi la liceu, cursuri de zi şi seral, şcoală profesională şi de ucenici, şi învăţământ special şi şcoală postliceală.  Planul de şcolarizare pentru anul 1999-2000, cuprindea pentru liceu zi, o clasă cu profil silvicultură şi forestier şi 4 clase cu profil construcţii şi lucrări publice; şcoala profesională cu două clase cu profil forestier şi  trei clase de construcţii şi lucrări publice. Şcoala de ucenici avea o clasă cu profil tapiţeri şi una de zugravi vopsitori. Şcoala postliceală, cursuri de zi prevedea o clasă (25 locuri cu taxă) cu profilul topograf.

Anul şcolar, 1998-1999, s-a desfăşurat sub semnul introducerii primelor măsuri de reformă, de conţinut, adică un nou mod de evaluare al elevilor: o altă structură a nului şcolar, sub forma a doua semestre, o oarecare descarcare a programelor şcolare şi a persistenţei, pe de altă parte, al celorlalte structuri în vechile forme.

În anul şcolar 2000-2001, unitatea noastră funcţiona cu 58 de clase (liceu zi – 21 clase; seral – 13 clase; şcoala profesională – 13 clase; şcoala de ucenici – 9 clase; şcoala de maiştri – 2 clase).

Baza materială a şcolii a fost îmbunătăţită, în acest an şcolar, prin amenajarea a două laboratoare de informatică foarte moderne. Toate formele de învăţământ existente, în şcoală, erau frecventate de 1470 de elevi, instruirea şi educarea lor, făcându-se de un cloectiv didactic alcătuit din 58 profesori, 17 ingineri, 16 maiştri instructori.

Localul şcolii dispunea de 23 de săli de clasă, două laboratoare (fizică şi chimie), 4 cabinete (limba română, limbi moderne, matematică şi desen), bibliotecă cuprinzând : sală de lectură, sală de studii şi un depozit; două anexe (arhiva şcolii şi pentru biologie). Clădirile internatelor dispuneau de: două laboratoare de informatică, 7 ateliere (tămplărie, instalaţii, mecanică şi săli de tapiţerie), 6 săli de clasă, o incăpere pentru educaţie fizică pentru desfăşurarea orelor pe timp de iarnă, 48 de camere pentru cazarea elevilor, din care 24 erau destinate fetelor. Şcoala dispune şi de spaţii verzi, plus un teren de sport .

Prin „Proiectul de Dezvoltare Instituţională” pentru 2000 – 2003 şi pentru 2003 – 2007, întocmit de echipa managerială, se precizează misiunea şi scopurile strategice, pe o perioadă mai mare de timp, în funcţie de reforme şi personalizarea procesului instructiv educativ, cresterea calităţii fluxului de elevi şi asigurarea finalităţii educaţionale, înbunătăţirea standardelor de performanţă şi a resurselor umane, a managementului şcolar, ameliorarea si modernizarea infrastructurii şi adaptarea ofertei de educaţie şi formare, în funcţie de dinamica pieţei locurilor de muncă, optimizarea relaţiilor intersistemice şi comunitare.

Proiectul de dezvoltare instituţională s-a realizat în mod ştiinţific, plecând de la o radiografie, complexă şi realistă, asupra mediului extern în care activează instituţia, precum şi a mediului organizaţional intern. În analiza condiţiilor socio-economice, s-a pornit de la programele existente la nivel local şi judeţean, precum şi de la evoluţia previzibilă a fenomenului economic, pe termen mediu şi lung, valorificînd datele prognozate de documentele elaborate de instituţiile locale şi judeţene.

În anul şcolar, 2001 – 2002, unitatea noastră a funcţionat cu 55 de clase şi 1454 de elevi, având 5 clase de şcoală complementară. În anul şcolar, 2002 – 2003, numărul claselor scade la 49 şi 1448 de elevi distribuiţi la liceu – zi: 23 de clase (profilurile tehnic şi real); liceu seral: 12 clase ( profilurile uman, real şi tehnic); şcoală profesională: 8 clase (profiluri construcţii – lucrări publice şi prelucrarea lemnului); şcoala de ucenici: 6 clase (profiluri de industrie şi prestări servicii). În anul şcolar, 2005 – 2006, efectivele de elevi cresc, substanţial, la 1759 de elevi.

În anul 2006 – 2007, numărul elevilor se ridica la 1828 de elevi iar al claselor la 60. Distribuţia claselor era următoarea: 27  de clase de liceu zi – rută directă; 3 clase, liceu zi – rută progresivă; 14 clase, liceu seral – rută directă, o clasă  de liceu – frecvenţă redusă; 10 clase de Şcoală de arte şi meserii, o clasă şcoală de arte şi meserii de seral, 4 clase de ani de completare. Filiera tehnologică este prdominantă în cadrul învăţământului liceal. Astfel, erau 14 clase de liceu, cursuri de zi, profil tehnic, 6 clase de liceu, profil resurse naturale şi protecţia mediului. Filierei teoretice îi revin 7 clase de matematică informatică şi ştiinţele naturii. Clasele de liceu au ca finalitate calificări ca: tehnician desenator construcţii şi instalaţii, tehnician construcţii şi lucrări publice, tehnician ecolog şi protecţia mediului, tehnician prelucrarea lemnului.

Grupul Şcolar Industrial „ Toma N. Socolescu” este amplasat în zona de vest a Municipiului Ploieşti, la întretăierea a trei mari cartiere: Vest, Malu Rosu, Paltiniş, într-o zonă dinamic activă, din punct de vedere socio-economic. Astfel, în apropierea liceului, fiinţează, diverse institiţii (Cinema „Modern”, filiale ale unor bănci: Transilvania, Raiffeissen, unităţi militare), societăţi comerciale (supermarketuri: Billa, Kaufland, Selgros)  şi unităţi şcolare ca : Grup Şcolar Industrial Energetic, Şcoala „ Enăchită Văcarescu”, Şcoala „ Matei Basarab”, Şcoala de Arte şi Meserii „ Toma Caragiu”, Şcoala „ Nicolae Simache”, Şcoala „ Ion Basarabescu”. Faptul că, în zona şcolii sunt cartiere relativ noi, determină ca un număr mare de elevi, să locuiască în imediata apropiere a şcolii, ceea ce constituie un enorm avantaj în economia de timp a elevilor. Mediul prin toate dimensiunile sale constituie o forţă modelatoare pentru tineri, aceasta reprezentând una din atribuţiile fundamentale ale şcolii.

Datorită numărului mare de clase, Grupul Şcolar Industrial „ Toma N. Socolescu”, funcţionează în 3 schimburi, programul orar incepând la orele 07:00 şi încheindu-se la orele 21:30. Activităţile şcolare se desfăşoară în săli de clasă şi laboratoare care beneficiază de utilităţi ca: încălzire centrală, energie electrică, apă potabilă, canalizare, asigurându-se, astfel, confortul necesar desfăşurării activităţilor de învăţământ în unitate.

La 1 februarie 2009, echipa managerială îşi schimbă componenţa, datorită încetării din viaţă a domnului, Petre Voiteanu, fiind formată din: director, profesor Avramescu Rodica şi directori adjuncţi: profesor, Bucurică Cristina şi inginer, Ilie Ileana. În anul şcolar 2010 – 2011, şcoala funcţionează  cu un număr de 70 de clase şi 120 de cadre didactice.

 

ORGANIZAREA ŞI DESFĂŞURAREA INSTRUIRII PRACTICE A ELEVILOR ŞI ACTIVITATEA EDUCATIVĂ

Din planurile de învăţământ pentru licee, şcoli profesionale sau şcoli postliceale reiese că, activitatea de bază a constituit-o instruirea practică ,organizată şi desfăşurată ,conform unor îndrumări metodologice elaborate de Ministerul Învăţământului cu Ministerele de resort.

Instruirea practică s-a desfăşurat de-a lungul timpului în şcoală, în ateliere, cât şi pe şantiere sub directa îndrumare a maiştrilor instructori şi urmăreşte formarea priceperilor şi deprinderilor de muncă, însuşite, în mod logic, pe baza cunoştinţelor teoretice dobândite la obiectele de specialitate.

Folosind documentaţia tehnică necesară, utilajele tehnologice, uneltele din cadrul atelierelor şcoală sau de pe şantier, sub supravegherea permanentă a maiştrilor instructori, elevii îşi formează deprinderi de lucru şi acumulează cunoştinţe necesare meseriei.

Dat fiind, faptul că, lucrările conţineau o multitudine de operaţii, o mare responsabilitate a revenit maistrului instructor, care trebuia, să arate, direct, elevului cum se execută o operaţie absolut necesară la încadrarea în producţie.

Trebuie amintit, faptul că, încă de la înfiinţarea şcolii, elevii şi maiştrii au contribuit, în cadrul orelor de instruire practică, la ridicarea clădirii de pe strada Rudului, unde s-au desfăşurat cursurile în perioada, 1960-1968.

În perioada , 1968-1980,  anii marilor construcţii socialiste, se deschid o serie de şantiere în ţară, iar în Ploieşti, se ridică blocurile din cartierele Vest, Malu Roşu, este construit Palatul Administrativ, sunt amenajate pasajele subterane, Omnia şi Calea Bucureşti. Elevii şcolii profesionale şi, mai apoi, ai liceului, au participat la toate acestea cât şi la construcţia a două hoteluri din Sinaia şi  a două blocuri de locuinţe din Buşteni.

După cutremurul din 4 martie 1977, elevii şcolii au efectuat lucrări de reparaţii şi consolidări la Palatul Culturii şi Palatul Administrativ şi la mai multe blocuri avariate. În vara anului 1978, elevii clasei a XI-a , conduşi de maistrul Nicolescu Victor au desfăşurat practica pe şantierul deschis la Canalul Dunăre- Marea Neagră. Generaţiile anilor ’80 au contribuit la ridicarea blocurilor din cartierele 9 Mai sau Basarab.

Pentru ca procesul de instruire practică să se desfăşoare în bune condiţii, s-a avut în vedere o colaborare strânsă între şcoală şi întreprinderile, unde elevii au efectuat practică. Conducerile T.C.M. şi întreprinderile Tehnolemn Ploieşti, au asigurat un climat, propice desfăşurării practice prin punerea la dispoziţia elevilor, a sculelor şi maşinilor necesare executării lucrării. Finalizarea practicii, după un ciclu însemna şi încadrarea absolvenţilor în producţie. Redăm, mai jos, un tabel cu încadrarea lor, în producţie:

Integrarea în producţie a elevilor

Nr. crt.	Anul	Repartizaţi	Încadraţi	Rămaşi	%
1.	1978- Treapta ITreapta II  Total	855  90	855  90	184  22	24,4
2.	1979- Treapta I  Treapta II Total	96  7 103	96  7 103	23  3 26	25,2
3.	1980- Treapta I  Treapta II Total	117  6 123	117  6 123	36  4 40	32,5
4.	1981- Treapta I  Treapta II Total	128  6 134	128  6 134	52  5 57	42,6
5.	1982- Treapta I  Treapta II Total	123  16 139	123  16 139	42  6 48	34,5
6.	1983- Treapta I  Treapta II Total	116  20 136	116  20 136	104  8 112	82,3

Conform rapoartelor de activitate, realizate le sfârşitul fiecărui trimestru sau anual, rezultă că în anii ` 80 ,  60% din numărul orelor de tehnologie s-au ţinut în cabinetul de specialitate şi 40% pe şantier. Instruirea practică era organizată, astfel: toate clasele de la profilul construcţii, pe şantier, clasele a IX-a în atelierul mecanic al şcolii; clasele a X-a şi a XI-a , profil mecanic, la atelierele S.U.T., iar, majoritatea claselor de la profilul prelucrarea lemnului, în atelier, altele la Tehnolemn şi pe şantier.

În anul şcolar, 1983-1984, Comisia de coordonare a activităţii de instruire practică şi tehnologică era formată din inginerii: Ionescu Ana, Silvestru Victor, Negoescu Nicolae, şi maiştrii: Nicolescu Victor, Sileanu Constantin, iar din partea T. C.M., Popescu Ion, coordonată de Tomescu Ion. Atelierele din şcoală au fost repartizate în anii 80, celor doi maiştri instructori: Sileanu C. şi Groasă S.

Pe şantier, elevii claselor de construcţii, au fost repartizaţi, în cadrul echipelor de muncitori, participând, alături de aceştia, la efectuarea unor lucrări cum ar fi: zidărie, zugrăveli, montat uşi, tocuri şi panouri din lemn, executat pereţi despărţitori din b.c. a., lipirea covoarelor p.v.c., întinderea şapei, tencuieli, chituire, tâmplărie, montarea radiatoarelor pe console, montat parchet, turnat pardoseală de mozaic, preparat mortar, lucrări de hidroizolaţii la stâlpi, turnat betoane în cofraje şi altele. Ei au realizat şi lucrări necalificate, dar necesare pentru buna desfăşurare a activităţii muncitorilor de la care au învăţat meseria.

Maiştrii instructori, ca : Nicolescu Victor, Avrigeanu Gheorghe, Matei Dumitru, Popescu Ştefan, Cărbureanu Gheorghe, Vlădescu Stelian au îndrumat activitatea practică a elevilor pe şantier, având în vedere respectarea normelor de protecţia muncii, disciplina elevilor la locurile de practică, urmărirea frecvenţei, repartizarea lor la echipe bune, precum şi îndeplinirea sarcinilor de lucru  de către elevi în cadrul echipelor.

Concomitent cu instruirea elevilor, o deosebită atenţie s-a acordat realizării unui plan de producţie. An de an trebuia realizat un plan, iar printre produse amintim: rafturi de bibliotecă, galerii pentru perdele, măsuţe, mese restaurant, tabureţi, lambriuri, etc.

PLAN DE PRODUCŢIE

Nr. crt.	Anul	Planificat	Realizat
1.2.  3.	19801981  1982	135.000 90.000  80.000	179.200105.900  95.400

 

În anii 90, şcoala noastră, ca întreg învăţământul românesc, a păşit într-o nouă etapă a existenţei ei. Au apărut noi probleme de natură organizatorică, a conţinutului procesului de învăţământ ridicate de reforma învăţământului. Şcoala trebuia să răspundă noului context social-politic, acela al perioadei de tranziţie către democraţie.

O noutate pe care o aduce anul 1997-1998 a fost aceea că şcoala noastră a efectuat lucrări de reparaţii şi manufacturare a unor obiecte, ca urmare a comenzilor făcute de către mai multe şcoli. Câteva echipe de elevi conduse de maiştrii: Godea Paula, Cărbureanu Gheorghe, Ilie Alexandru şi Gheorghe Cătălin au executat lucrări de reparaţii pentru şcolile 24, „ Sfântul Apostol Andrei” din Ploieşti, Plopu, Liceul „Nichita Stănescu”, Grupul Şcolar de Chimie, Grupul Şcolar de Petrol Teleajen, Grupul Şcolar Agricol, Valea Călugărească, Grupul Şcolar Auto, Ploieşti.

Veniturile realizate din manopera lucrărilor efectuate, alături de alte surse de autofinanţare au fost folosite pentru amenajarea atelierelor de practică pentru elevii instalatori, pentru tâmplari, tapiţeri şi desenatori.

Tot în cadrul instruirii practice, s-au realizat şi următoarele acţiuni de autodotare, precum: aplicarea de lambriuri, în cabinetul tehnic, gresie şi faianţă pentru laboratorul de chimie, repararea instalaţiei de apă, canalizare, a atelierelor de pe strada Mărăşeşti, confecţionarea de paturi, uşi, mobilierul pentru cabinetul directorului, cabinetul tehnic, sau cel de limbi străine.

Actualmente, marea diversitate a profilelor, specializărilor şi meseriilor corespunzătoare nivelelor de învăţământ şcolarizate (liceu, şcoală de arte şi meserii, an de completare, liceu-tehnologic-rută progresivă şi şcoală postliceală de maiştri) a determinat parteneriate stabilite pe două componente distincte, vizând demersul didactic.

Instruirea practică în producţie a elevilor pentru nivelul 1 şi 2 SAM, cu meseriile lucrător instalator în construcţii, în tâmplărie, instalator instalaţii tehnico-sanitare şi de gaze, tâmplar universal, lucrător finisor, lucrător structurist, zugrav ipsosar, vopsitor tapetar, zidar-pietrar-tencuitor, se realitează la agenţii economici, precum S.C. Montim, S.A., Ploieşti, G~P International S.R.L., Ploieşti, Formafit Ambient Ploieşti, S.C. Anteco S.A., Ploieşti, Julia Design S.R.L., S.C. Dxrot, S.C. Romeo SERV, S.C. Instal APO-TERM, S.C. INCORES, S.C. SINCO, S.C. TRANSPEC, S.C. PROCONSTRUCT S.A., S.C. CONSTIL S.A.

Instruirea practică pentru nivelul 3, se realizează în cadrul laboratoarelor tehnologice, din şcoală, cu inginerii de specialitate.

Stabilirea relaţiilor de parteneriat cu agenţii economici a adus venituri extrabugetare prin taxele de şcolarizare impuse acestora în schimbul pregătirii muncitorilor prin organizarea unor cursuri de calificare, dar a oferit şi oportunitatea plasării absolvenţilor la un loc de muncă.

ACTIVITĂŢILE ELEVILOR ÎN CERCURI ŞI ORGANIZAŢII NONGUVERNAMENTALE

Cercurile de elevi sunt forme de activitate educativă, care întregesc şi completează, procesul de învăţământ, realizat prin lecţii, deosebindu-se de acesta prin conţinut şi formă.

Una dintre caracteristicile importante ale acestei munci în cercuri, este aceea că se urmăreşte relevarea şi stimularea dezvoltării înclinaţiilor, intereselor şi aptitudinilor individuale. Prin conţinutul variat şi diferit, ele completează şi întregesc procesul de învăţământ, oferă posibilităţi largi pentru manifestarea iniţiativei şi creativităţii elevilor, calităţi deosebit de importante, în definirea profilului intelectual al viitorului specialist.

Cercul de arhitectură s-a constituit în 1996, având ca scop introducerea proiectării asistate de calculator.

Cercul dramatic, condus de d-na bibliotecar, Iorgulescu Maria şi profesorul de religie, Popescu Sorin, a jucat un rol educativ şi informativ. Elevii au interpretat diverse roluri, dând libertate sensibilităţii, aptitudinilor, dar, mai ales, fanteziei adolescentine. Este suficient, să amintim să, în anul 2005, trupa de teatru a şcolii noastre a obţinut Premiul special pentru interpretare feminină, în piesa „Profesorul de franceză” la Concursul judeţean „I. L. Caragiale”.

Revista „Socolesciana”

Este bine cunoscut că, revistele şcolare au îndeplinit întotdeauna, o nobilă misiune de a dezvolta în sufletele elevilor talentaţi, fantezia creatoare, lirismul şi meditaţia, cunoaşterea ştiinţifică, încrederea în forţele proprii şi un anumit entuziasm necesar îndeletnicirilor literare, ştiinţifice şi artistice.

Revista îşi deschide, larg, paginile pentru creaţiile literare originale ( poezii, proză, reportaje ), eseuri pe diferite reme, importante.

Putem afirma, pe drept cuvânt, că revista şcolii este un rod al muncii desfăşurate, timp de, peste un deceniu, şi constituie expresia directă a activităţii elevilor talentaţi şi a rolului, deosebit, în afirmarea unor concepţii şi idealuri, în formarea unor caractere.

În felul acesta, adolescenţii, aflaţi pe băncile şcolii, transmit generaţiilor viitoare, o cronică a visurilor şi năzuinţelor, a căror ascensiune literară sau ştiinţifică îşi are originile, în aceste, modeste, focare de cultură care sunt revistele şcolare.

Putem conchide că, prin toată activitatea revistei „Socolesciana”, s-a demonstrat, că şcoala este lăcaşul cel mai important, care ajută ca scânteia ce bântuie sufletul, să devină flacără născătoare de har pentru lumina vieţii.

Asociaţia „ Toma N. Socolescu”

În vara anului 1998, la iniţiativa unui grup de elevi, s-a înfiinţat organizaţia nonguvernamentală „ Asociaţia Toma N. Socolescu”, care şi-a propus să desfăşoare activităţi de ecologie, de petrecere a timpului liber, de ajutor social.

Unul, din iniţiatorii acestei acţiuni, a fost absolventul şcolii noastre, Bădărău Răzvan, care a fost şi primul preşedinte al Consiliului naţional consultativ al elevilor, cu care Ministerul Educaţiei Naţionale a negociat în 1997 forma de desfăşurare a examenului de bacalaureat 1998.

Activitate extraşcolară

Pe lângă activităţile menţionate, de-a lungul timpului, elevii noştri şi-au dezvoltat personalitatea şi prin practicarea sportului în cadrul sau în afara şcolii, practicarea turismului prin organizarea unor excursii, vizitarea unor obiective istorice, muzee sau obiective economice şi vizionări de spectacole.

Putem menţiona numele unor sportivi de performanţă, care s-au format în cadrul şcolii:

Macovei  Mihai-vicecampion european de tineret la box;

Palii Constantin – component al lotului naţional de baschet;

Rotăroaia Andrei – vicecampion naţional la box, juniori.

OLIMPIADELE ŞCOLARE ŞI CONCURSURILE PE DISCIPLINE ŞI MESERII

Intrate în tradiţia şcolii româneşti, de mai bine de un secol, olimpiadele şi concursurile au constituit, întotdeauna, întreceri ale inteligenţei, în selectarea şi promovarea talentelor autentice, din rândul elevilor, precum şi în aprecierea unor cadre didactice în activitatea de performanţă şi a interesului pentru o disciplină sau meserie.

Concursurile au fost şi sunt organizate de Ministerul Învăţământului, în colaborare cu alte Ministere şi în,mod deosebit, cu societăţile ştiinţifice (de matematică, fizică, chimie, biologie, istorie, filologie, etc.), în diferite localităţi din ţară, constituindu-se în ample manifestări ştiinţifice,, culturale şi literare.

Judeţul Prahova şi, respectiv, Grupul Şcolar „Toma N. Socolescu” au fost gazdele unor faze naţionale ale concursurilor pe meserii. Cele mai bune rezultate au fost obţinute de către elevii şcolii noastre la fazele naţionale ale concursurilor pe meserii. Unele au fost răsplătite cu excursii în străinătate sau le-a permis continuarea studiilor în învăţământul superior, unii devenind chiar profesori ai şcolii pentru arhitectură, informatică, construcţii, etc.

Concursurile pe discipline şi meserii, au constat într-o probă scrisă cu caracter teoretic şi dintr-o probă practică, care să dovedească capacitatea elevilor în selectarea informaţiilor şi aplicarea acestora în practică, într-o formă originală, creativă.

O retrospectivă a rezultatelor, obţinute de liceu, ne dă posibilitatea să apreciem preocuparea constantă a unor profesori, ingineri şi maiştri de a obţine, an de an, rezultate meritorii, în munca de performanţă.

Bilanţul la toate ediţiile, a fost valoros şi demonstrează pregătirea teoretică şi practică în domeniile fundamentale, concretizat în obţinerea unor premii în decursul anilor.

OLIMPIADE INTERDISCIPLINARE ŞI CONCURSURI PE MESERII-

FAZA NAŢIONALĂ

Anul ediţiei	Forma de concurs	Calificarea/specializarea	Numele şi prenumele elevului	Clasa	Premiulobţinut
1984	Concurs pe meserii- Vaslui	Construcţii	Matei AuraHarcan Daniela		Premiul IIILocul VI
1986  1987	Concurs pe meserii- Caransebeş  Concurs pe meserii- Deva	Prelucrarea lemnului  Construcţii structuri	Barbu Adrian  Ştefănescu Ion Bratu Ion Bogasiu Emilia	XII CB  Şcoala profesională XI L Anul I- şcoala profesională	Menţiune specială pentru îndemânare practică  Premiul III Menţiune 3 diplome Premiul special” Cea mai bună constructoare” Premiul special U.T.C. Premiul II- constructor structuri
1988	Concurs pe meserii –  Sibiu	Construcţii instalatori	DumitruGheorghe	Anul I- Şcoala profesională	Menţiune
1996	Concurs pe meserii	Constructor finisor	Păun Valeriu	Anul III- Şcoala Profesională	Premiul III
1997	Concurs pe meserii	Constructor finisor	Tudose Valerica	Anul III- Şcoala profesională	Menţiune
19981999	Concurs pe meserii – CraiovaOlimpiada interdisciplinară tehnică  Concurs pe meserii	Instalaţii	Ciorobea Daniel	XI-a	Menţiune
		Construcţii finisor	Voicu Adriana	XI-a	Menţiune
		Instalaţii	Stoica Alexandru	Anul III- Şcoala profesională	Premiul I
		Construcţii structuri	Stăncioancă Ionuţ	Anul III-	Menţiune
		Construcţiifinisor  Instalator în construcţii	Mihalcea VasileIoniţă Răzvan  Bădişor Alexandru Ciorobea Daniel	Anul IIIX-a  XI-a XII-a	MenţiunePremiul II  Premiul III Menţiune
		Constructor structuri	Stamate Andrei	XI-a	Premiul III
		Constructor finisorInstalaţii construcţii	Tudorică IonDrâmbă Nicolae	Anul IIIAnul III	MenţiuneMenţiune
2000	Olimpiada interdisciplinară tehnică	Instalaţii construcţii	Ioniţă RăzvanIacob Marius  Bădişor Alex.	XIX  XII	Premiul IIIPremiul III  Premiul I
	Concurs pe meserii	Constructor finisor	Gavrilă NicoletaDrâmbă Daniela	XIIAnul III	Premiul IIIMenţiune
		Instalator în construcţii	Stanciu Leonard	Anul III	Premiul III
		Constructor în structuri	Costache Bogdan	Anul III	Premiul II
20012002	Olimpiada interdisciplinară tehnică	Instalator în construcţii	Iacob MariusIoniţă Răzvan	XIXII	Premiul IPremiul I
		Constructor finisor	Burlan MarianaŞerban Adriana	XIXII	MenţiuneMenţiune
	Concurs pe meserii	Instalator instalaţii tehnico-sanitare şi de gaze	Drăgan Robert	Anul III	Premiul I
	Olimpiada interdisciplinară tehnică	Instalator în construcţii	Iacob Marius	XII	Premiul II
		Silvic şi prelucrarea lemnului	Dinu Laura	XI	Menţiune
	Concurs pe meserii	Instalator în instalaţii tehnico-sanitare şi de gaze	Angheloiu Andrei	Anul III	Menţiune
2003	Concurs pe meserii	Zugrav ipsosar, vopsitor tapetarInstalator, instalaţii tehnico-sanitare	Achim AndreeaBarbu Frederick  Apostol Cătălin	Anul IIIAnul III  Anul III	Premiul IIMenţiune  Premiul III
	Olimpiada interdisciplinară	Tehnician în construcţii şi lucrări publice	Manea Cristina	XII	Premiul III
20042005	Olimpiada interdisciplinară	Tehnician în construcţii şi lucrări publice	Manole Irina	XI	Menţiune
	Concurs pe meseriiConcurs pe meserii	Instalator, instalaţii tehnico-sanitareZugrav ipsosar  Instalator, instalaţii tehnico-sanitare	Dumitru SergiuEdu Eugen  Dinu Cristian	Anul IIIAnul II  Anul III	MenţiuneMenţiune  Menţiune
2006	Olimpiada Interdisciplinară	Tehnician în construcţii şi lucrări publice	Băniţă Marian	XI	Premiul III
	Concurs profesional	Zugrav ipsosar	Neagu Dragoş	XI AC	Menţiune
2007	Concurs profesional	Instalator, instalaţii tehnico-sanitare	Tudorache RaduIoniţă Iulian	XI ACXI C AC	MenţiunePremiul II
		Tehnician în construcţii şi lucrări publice	Băniţă Marian	XII	Premiul I
		Tehnician în prelucrarea lemnului	Bonciu Ana Maria	XII D	Premiul II
		Tehnician	Zărnescu  B.	XI A	Menţiune
		Zugrav ipsosar	Mihalache Constantin	XI B AC	Menţiune
		Tâmplar universal	Panait Cristian	XI D AC	Menţiune
		Tehnician în prelucrarea lemnului	Voicilaş Vasile	XII C RP	Menţiune
2008	Concurs ProfesionalDesfăşurat la „Toma N. Socolescu”	Instalator, instalaţii tehnico-sanitare	Marin Corneliu	XI D AC	Menţiune
		Tâmplar universal	Toma Claudiu	XI F AC	Menţiune
		Dulgher, tâmplar, parchetar	Ruşcuţă Adrian	XI C AC	Menţiune
		Tehnician, instalator pentru construcţii	Ioniţă Iulian BogdanAlexe Ştefan	XII B RPXII B RP	MenţiuneMenţiune
		Tehnician în prelucrarea lemnului	Voicilaş Vasile	XII C RP	Menţiune

 

CONCURSURI JUDEŢENE

Anul ediţiei	Disciplina	Denumirea	Premiul obţinut	Numele şi prenumele elevului
2007		Concursul pentru sănătate „Sanitarii pricepuţi”	Premiul I	Pârvu RalucaMoisescu Simona  Neagu Teodora Coman Alina Ioan Maria Tudor Paul
2008		„Sanitarii pricepuţi”	Premiul I	Covrig AndreeaCârstea Beatrice  Răducanu Georgiana Nedelcu Lavinia Muscalu Roxana Muşat Oana Tifigiu Claudia
2007		Concurs baschet fete	Premiul II	Echipa şcolii
2008		Concurs fotbal băieţi	Premiul II	Echipa şcolii
		Concurs tenis de masă băieţi	Premiul I	Mărgărit Toto Denis
		Concurs atletism 80m băieţi	Premiul III
20072008  2007	Biologie		Diplomă de excelenţă	Panait FlorentinaTudor Ştefan  Manciu Cristian Tudor Paul Constantinescu Ana Fânaru Mihaela Cârstea Beatrice Stan Nicoleta
	Resurse NaturaleResurse Naturale şi protecţia mediului		Diplomă de excelenţă	Ghioca IrinaIlie Alina  Moldovan  Alexandra
	Biologie		Diplomă de excelenţă	Ognean Ana MariaPanait Diana  Munteanu Mădălina Băicoianu Georgiana Tudorache Alexandra Cârstea Beatrice Muscalu Georgiana Fânaru Mihaela Constantinescu Ana Stan Nicoleta Manciu Cristian
	Resurse naturale şi protecţia mediului		Diplomă de excelenţă	Tudor ElenaBadea C.  Dobrescu R. Ariciu Mădălina Ene Mihai
		Concursul Info-educaţia	Premiul IPremiul II	Crişan CătălinDascălu Silviu
2008		Concursul Info-educaţia	Premiul II	Dascălu Silviu

 

CONCURSURI TEMATICE

Anul ediţiei	Disciplina/ Denumirea	Premiul obţinut	Numele şi prenumele elevului
2008	„Sănătate şi igienă şcolară”	Premiul IPremiul III  Menţiune	Cârstea BeatricePană Patricia  Panait  Diana Panait Florentina
	„Olimpicii Cunoaşterii”-matematică	Premiul IIIMenţiune	Cârmici AnaMazilu Teodora  Dobre Elena
	Olimpicii Cunoaşterii”-Limba şi literatura română	Menţiune	Roman Andreea
	Olimpicii Cunoaşterii”-Limba engleză	Premiul IIPremiul III  Menţiune	Maftei RalucaZamfir Doru  Vasilescu Cristian Lungu Alexandra Ene Mihai Cosmoiu Georgiana
	Olimpicii Cunoaşterii-Limba germană	Premiul IIPremiul III  Menţiune	Vasilescu CristianEnei Mihaela  Petre Alexandra Grigore Alexandru Matei Octavian
	Informatică	Menţiuni	Mirică MihaiPătraşcu Ana  Gherman Alina Vasilescu Cristian
	Concursul Evaluare în matematică- NăstăsescuEtapa I  Etapa II Etapa III Concurs desene: Comportament în caz de dezastre Ziua Internaţională a Mediului Etapa Naţională „Descoperă o lume sănătoasă” „Olimpicii Cunoaşterii”- matematică	Premiul IPremiul II  Premiul III Menţiuni Premiul I Premiul II Menţiune Premiul I Premiul II Premiul III Menţiuni Premiul III Menţiune Premiul I Premiul II	Cioflan GabrielaŞtefan Alexandru  Marin Ancuţa Radu Ana Tănase Loredana Şahanschi Alexandru Constantinescu Horaţiu Stoica Andrei Comşa Teodora Finichiu Ruxandra Gheorghe Andrei Ghioca Bogdan Căpraru Ionuţ Tudor Alexandru Dimache Ionuţ Marin Iona Tudose Ana Miuţă Mădălina Matei Alin Comşa Teodora Marin Ioana Ghioca Bogdan Matei Cătălin Finichiu Ruxandra Tănase Loredana Ioniţă Raluca Luca Elena Niculescu Adriana Miuţă Mădălina Cosac Ramona Ghioca Bogdan Muscalu Roxana Neamţu Dragoş Androne Nicoleta Banciu Andreea Dăncescu Doina Pisău Mihai Matei Cătălin Stan Andreea Popescu Mădălina Cârstea Beatrice Comşa Teodora Tănase Loredana

DIN LUMINA AMINTIRILOR

DIRECTORI DE IERI ŞI DE AZI

HRISTESCU LIVIU

Hristescu Liviu poate fi socotit primul director fondator al Şcolii profesionale de pe lângă Trustul de Construcţii, care în 1972 va deveni „Liceul nr.5”, iar mai târziu, Grupul Şcolar „Toma N. Socolescu”.

Prin decizia nr.258/17.11.1958, profesorul de matematică, Hristescu Liviu este numit directorul şcolii, funcţie pe care o va deţine până în 1964. În primul rând, s-a preocupat de construirea primului local de şcoală din strada Rudului. Meritele sale sunt evidente în organizarea procesului de învăţământ, specific şcolii profesionale, în selectarea profesorilor, a inginerilor şi a maiştrilor, pentru obiectele de cultură generală, dar mai ales, pentru cele de specialitate.

WINTZE ALEXANDRU

Născut în 1934 în localitatea Moreni, , a absolvit Facultatea de Construcţii- Institutul Politehnic, Bucureşti şi obţine diploma de inginer constructor. În perioada 1957-1958 este angajat la Sfatul Popular, Reg. Vasile Roaită ,Eforie; intre 1958-1960 funcţionează la Rafinăria nr. 10, Oneşti; între 1960-1962 la Şantierul 1 Cauciuc Oneşti, iar în 1962 până în 1964 la I.S.C..M. Brazi, de unde se va transfera la 7.04 1964 la Grupul Şcolar Construcţii, Ploieşti, fiind numit în funcţia de director prin Ordinul Ministerului Învăţământului nr. 2295/1964. Această funcţie o va îndeplini până în 1966 când se va transfera la Institutul de Construcţii Bucureşti.

TOMESCU  ION

Al treilea director care a condus destinele şcolii între 1966- 1982 este inginerul Tomescu Ion. S-a născut la 27.02.1925 la Constanţa şi a terminat Facultatea de Construcţii din cadrul Institutului Politehnic Bucureşti.  De la 1.11.1963 îndeplineşte funcţia de director adjunct , iar din 1966 prin Ordinul 3835 devine director plin al Grupului Şcolar de Construcţii din Ploieşti.

Este perioada în care şcoala şi-a mărit, considerabil, numărul de clase, înfiinţându-se primele clase de liceu,  şi primind denumirea de „Liceul nr.5”.

În perioada cât a îndeplinit funcţia de director, inginerul, Tomescu Ion, a stabilit priorităţile şcolii şi a realizat multe obiective împreună cu directorii adjuncţi şi cu colectivul de cadre didactice. Liceul pregătea în acea perioadă forţa de muncă calificată pentru Şantierele naţionale. Tot în această perioadă s-au realizat condiţiile cele mai bune pentru pregătirea unui număr mare de elevi, prin schimbarea localului şcolii în B-dul Cantacuzino.

TUDOSE DUMITRU

Născut la 28.03.1949 în comuna Telega, judeţul Prahova. În urma absolvirii Facultăţii de fizică- Universitatea „Alexandru I. Cuza” din Iaşi este numit prin Ordinul Ministerului Educaţiei şi Învăţământului, nr. 3543/ 1973, profesor pe catedra de fizică la Şcoala de Construcţii Profesională din Ploiesti.

În 1976 obţine gradul definitiv în învăţământ, în 1981, gradul II, urmat de gradul didactic I în 1986.

În 1982 prin Ordinul nr. 2975 al M.E.I. este numit în funcţia de director la Liceul Industrial nr. 5, Ploieşti, pe o perioadă de 4 ani, începând cu 16 iulie 1982. În urma schimbărilor socio-politice survenite după 1989,la 31 ianuarie 1990 revine la catedră, iar la 1 mai 1990 se transferă la Casa Corpului Didactic, ca instructor principal, în baza Ordinului al M.E.I. nr. 31180/90 şi prin Dispoziţia nr.58 a I.S.J. Prahova.

La 1.01.1991 este detaşat în interesul serviciului ca inspector şcolar, prin Dispoziţia nr.7/1991. La 28.07.1993 este eliberat din funcţia de inspector şcolar şi teritorial, datorită reorganizării de personal în I.S.J. Prahova şi de la 1.08.1993 revine la catedră.

La 15.05.1995, prin Decizia nr.446, se transferă în interesul serviciului, pe postul de profesor expert, la Casa Corpului Didactic.

DUMITRESCU GHEORGHE

Se află printre profesorii de prestigiu , care, timp de peste două decenii, în această şcoală s-a remarcat prin probitate profesională şi vocaţie pedagogică.

S-a născut în oraşul Braşov, la 24 decembrie 1953.  Studiile primare şi gimnaziale le face la Şcoala nr. 10 din Braşov, după care urmează Liceul nr. 4, din acelaşi oraş. Ca urmare a rezultatelor obţinute, a continuat studiile superioare la Universitatea din Timişoara, Facultatea de Ştiinţe ale Naturii, secţia fizică, în perioada 1974-1978.

După terminarea facultăţii , în 1978 a fost repartizat ca profesor de fizică la Liceul Industrial Mizil „ Gr. Tocilescu”, unde a funcţionat până în 1988. Concomitent, între 1980-1985 a predat ca asistent universitar  la Institutul de Petrol şi Gaze, Ploieşti. Din 1988 şi până în prezent a predat la Grupul Şcolar „Toma N. Socolescu”, unde ca profesor de fizică, a urmărit, în permanenţă, buna pregătire a elevilor .

Un capitol important al activităţii domniei sale, îl constituie perioada ianuarie1990-1999, când a fost numit primul director al şcolii după Revoluţia din 1989. Preocuparea de bază, în această perioadă, a fost restructurarea profilurilor, în pas cu noile cerinţe ale economiei de piaţă. Astfel, pe lângă clasele cu profil industrial, au apărut clasele cu profil teoretic. Pentru prima dată s-au înfiinţat clasele cu profil de informatică. În următorii ani paleta profilurilor a devenit diversă şi atractivă pentru mulţi elevi. Au fost adăugate noi tipuri de meserii, de exemplu, desenator pentru arhitectură şi ajutor de programator cât şi  reînfiinţarea şcolii postliceale şi a celei de maiştri. Calităţile de bun manager în domeniul învăţământului au fost confirmate şi prin organizarea, pe baze noi, a laboratoarelor şi a cabinetelor, s-au aranjat atelier de practică pentru elevii instalatori, tâmplari, tapiţeri şi desenatori.

Tot în perioada cât a fost director, ca urmare a demersurilor făcute, şcoala va primi numele arhitectului Toma N. Socolescu şi se va numi din 1992, Grupul Şcolar Industrial „Toma N. Socolescu”.

Paralel cu activitatea didactică şi de conducere se remarcă prin preocupări ştiinţifice în domeniul cercetării fenomenelor fizice concretizate în lucrări publicate sau comunicări ştiinţifice. Dintre lucrările publicate menţionăm:

Dumitrescu Gh. and Ciubotariu C.,AN APPLICATION OF RELATIVISTIC CHAOTIC GUN EFFECT TO THE JET MODEL OF STRONG RADIO SOURCES, Romanian Reports in Phisics ,Volume 57, Number 3, 2005 ;

Dumitrescu Gh.,  Astrophysical chaotic gun effect , astro-ph  arXiv:0902.2562,trimisa la Electronic Journal of Theoretic Physics, 11 pagini ;

Dumitrescu Gh., APPROACH TO THE ESTIMATION OF THE HIGHEST ENERGY OF THE GAMMA RAYS,Romanian Reports in Physics, Vol. 57, No. 2, P. 205–209, 2005 ;

Dumitrescu Gh., „CONSTRAINTS ON ASTROPHYSIC CHAOTIC GUN EFFECT, 2-P-001”,poster presentation, 6’th International Conference of the Balkan Physical Union/22-26 August 2006/Istanbul-Turkey ;

Dumitrescu Gh., „Estimations of the collision integral in the chaotic gun effect”, Romanian Reports in Physics, Vol.60,No.2,P 239-248,2008 ;

Dumitrescu Gh., „Estimations of the collisions rate in the chaotic gun effect” ,comunicare la sesiunea de comunicari stiintifice a facultatii de fizica Bucuresti 2007 ;

Dumitrescu Gh., Angelescu T. şi Radu A.A.,”Introducere in astrofizica cuantelor gama de energie inalta” -Editura Universitatii din Bucuresti 2004,147 de pagini ;

Dumitrescu Gh.,”APPLYING GONTHIER’S ASSUMPTION TO MAGNETIC-MOMENT OPERATOR OF AN RELATIVISTIC ELECTRON IN A MAGNETIC FIELD, BPU-5”: Fifth General Conference of the Balkan Physical Union, August 25-29, 2003, Vrnjačka Banja, Serbia and Montenegro Section 9: Theoretical and Mathematical Physics / Poster Presentations 1273 SP09 – 020 ;

Dumitrescu Gh.,”WAVEFUNCTIONS FOR A RELATIVISTIC ELECTRON IN SUPERSTRONG MAGNETIC FIELDS”, Romanian Reports in Phisics, Vol. 56, No. 2, P. 170-177, 2004 .

VOITEANU PETRE

Un veritabil om al şcolii, cu o largă comprehensiune pentru interesele învăţământului şi  care timp de aproape 30 de ani şi-a legat numele de această şcoală este inginerul şi apoi directorul Petre Voiteanu. Reprezintă al şaselea director al şcolii în perioada 1999-2009.

S-a născut la 15.02.1949 în comuna Buieşti, judeţul Ialomiţa. Între 1963-1967 urmează cursurile liceale în Slobozia, iar între 1967-1972 Facultatea de Instalaţii pentru Construcţii din Institutul de Construcţii, Bucureşti. După terminarea facultăţii lucrează ca inginer la Trustul de Instalaţii – Montaj , Bucureşti până în 1975, iar apoi timp de un an la Trustul de Montaj, Utilaj Chimic, Bucureşti, Grupul de Şantiere Târgu – Mureş. Între 1976-1979 revine la Slobozia unde îşi ia ore ca profesor la „Liceul Industrial nr.2”, cu profil construcţii. În 1979 se transferă la Ploieşti, la Liceul de Construcţii. Prin Decizia nr.127/1980 este numit la catedra de discipline tehnice, din cadrul aceluiaşi liceu. Obţine gradul definitiv în învăţământ în 1979, gradul II în 1990, iar gradul I în 1993, în specialitatea instalaţii pentru construcţii. Din cei 34 de ani de activitate, 30 din viaţa d-nului Voiteanu sunt legaţi de Grupul şcolar „Toma N. Socolescu”.

În activitatea la catedră a făcut ca toate cunoştinţele să fie transmise accesibil. A obţinut rezultate bune în pregătirea elevilor în raport cu standardele curriculare cerute de programă, concretizate la diferitele olimpiade şi concursuri pe meserii.

Ţinându-se seama de aptitudinile sale organizatorice, a fost numit director adjunct între 1995 şi 1999 şi apoi director plin al „Grupului Şcolar Toma N. Socolescu”. În această calitate, a dat dovadă că posedă reale calităţi de manager printre care amintim: mobilitate şi capacitate de a se orienta repede şi precis în diferite situaţii problematice, iniţiativă şi receptivitate la tot ce este nou, fermitate şi perseverenţă în luarea unor măsuri, consecvenţă şi stabilitate emoţională, capacitate de a realiza contacte umane, de a coopera cu toţi factorii educaţionali şi motivaţie interioară pentru munca de conducere. Toate aceste calităţi şi-au pus amprenta pe dezvoltarea spectaculoasă a liceului după 1999. Viziunea modernă referitoare la evoluţia unităţii şcolare s-a concretizat într-un studiu amplu şi documentat “Proiect de Dezvoltare Instituţională 2000-2003 şi pentru 2003-2007”(întocmit de directorul şcolii).

În acţiunea de implementare a reformei învăţământului, etapa de după 1999, se caracterizează prin îmbunătăţirea standardelor de performanţă a resurselor umane şi a managementului şcolar, ameliorarea şi modernizarea infrastructurii, creşterea calitativă a procesului de instruire şi de educare. În direcţia modernizării şi adaptării bazei materiale la noile cerinţe, menţionăm: reparaţia capitală şi modernizarea spaţiilor de învăţământ şi a spaţiilor de cazare.

Evaluarea resurselor umane, materiale şi financiare, a resurselor educaţionale şi de curriculum, a fluxurilor de elevi, relaţiile intersistemice şi comunitare au reprezentat obiective primordiale în activitatea de management a inginerului Petre Voiteanu. Acesta s-a dovedit un bun organizator al Concursurilor pe obiecte şi meserii – fazele naţionale şi judeţene.

În întreaga sa activitate managerială, directorul Voiteanu a considerat că omul reprezintă chintesenţa acestei activităţi şi de acea s-a bucurat de aprecierile colegilor dar şi de lacrimile vărsate de fiecare dintre ei, la despărţirea  de cel care le fusese un director şi un om bun.  Dumnezeu să-l odihnească în pace!

AVRAMESCU RODICA

Prezenţă remarcabilă în evoluţia liceului, profesorul şi directorul Rodica Avramescu întruneşte pe deplin calităţile unui bun manager al unităţii de învăţământ, confirmate de rezultatele obţinute în activitatea instructiv-educativă şi extracurriculară, precum şi în asigurarea şi în modernizarea bazei tehnico-didactice a şcolii.

S-a născut în Ploieşti, la 14 iulie 1957. Urmează şcoala primară şi gimnaziul în oraşul natal, la „Şcoala generală numărul 8”, după care continuă studiile liceale, la Liceul „Mihai Viteazul”, unde l-a avut ca profesor de matematică pe Onofraş Dumitru.

Studiile universitare le urmează la Universitatea Bucureşti, Facultatea de Matematică, bucurându-se de îndrumarea şi aprecierea unor savanţi din domeniul şcolii bucureştene de matematică: profesorul universitar, Colojoară Ion şi Drăghicescu  Inocenţiu.

După absolvirea facultăţii, îşi începe cariera de profesor de matematică, în 1980, la Şcoala generală din Aluniş, unde îşi onorează cu cinste şi dăruire meseria aleasă. În următorii ani, a predat la : Şcoala generală din Cioceni, Liceul Pedagogic, Liceul de Artă, Colegiul „Spiru Haret” din Ploieşti. Din anul 1998   se mută la Grupul Şcolar „Toma N. Socolescu”.  În perioada 1999 -2009, a funcţionat ca  director adjunct, iar din 2009 deţine funcţia de director plin.

Competenţa şi dăruirea manifestată pe plan profesional, ca profesor de matematică, s-au extins şi pe plan organizatoric. Meritele sale ca director sunt evidente în organizarea procesului de învăţământ specific profilurilor şcolii noastre.

În timpul mandatului său, ca director, a  contribuit la îmbunătăţirea bazei materiale a şcolii. De la 15 calculatoare, cât avea şcoala în 1998, s-a ajuns la 90, în 2009. Majoritatea sălilor de clasă au fost modernizate, iar cabinetul de istorie şi laboratorul de chimie au fost refăcute. De asemenea, a iniţiat şi finalizat proiectul Leonardo da Vinci , intitulat „EU.TE. YA.”având ca parteneri, şcoli din Italia, Spania şi Lituania. Produsul final al acestui proiect, s-a concretizat prin realizarea unui ghid european de fişe, schiţe pentru restaurări arheologice. S-a ocupat, în acelaşi timp, de coordonarea şi aplicarea opţionalelor, a realizat oferta educaţională a şcolii  şi a amenajat standul liceului, la Târgul Ofertelor Educaţionale, unde, la toate cele 8 ediţii, şcoala noastră a obţinut câte un premiu.

Nu trebuie trecute cu vederea, nici preocupările sale de cercetare şi redactare a unor lucrări de specialitate, cum ar fi: „Cercul lui Tucker- noi abordări prin geometria diferenţiată”, „Varietăţi pseudo-keleriene”,” Exerciţii şi probleme propuse pentru olimpiada”, „100 de întrebări de analiză matematică pentru clasa a XII-a”.

Ca manager al şcolii este un bun îndrumător şi un sprijin, pentru orice tânăr, care păşeşte cu emoţie în această şcoală şi care întâmpină o serie de dificultăţi, inerente şcolilor actuale şi societăţii în care trăim. În acelaşi timp, este un suflet sensibil şi un manager care priveşte nu numai la rezultatele angajaţilor, având în atenţie şi  problemele cu care aceştia se confruntă, în viaţa de zi cu zi.

Viaţa şcolii

Directori

Directori adjuncţi

Profesori

Personal administrativ

DIRECTORII:

Profesor matematică,Hristescu Liviu – 1958-1964;

Inginer,Wintze Alexandru-1964-1966;

Inginer,Tomescu Ion- 1966-1982;

Profesor fizică,Tudose Dumitru-1982-1990;

Profesor fizică,Dumitrescu Gheorghe-1990-1999;

Inginer,Voiteanu Petre-1999- 2009;

Profesor matematică, Avramescu Rodica – 2009…

DIRECTORII ADJUNCŢI:

Armăşelu Marin -1958-1963;

Chirculescu Liliana -   1959

Orhei Mihai-  1960

Teişanu Nicolae -1963-1967;

Tomescu Ion-1963-1964;

Georgescu Alexandru -1964-1972;

Onea Ion Nicolae -1964-1975;

Scarlat Nicolae -1968;

Mareş Gheorghe -1972-1975; 1985-1990;

Georgescu Chicireanu Rodica -1975-1982;

Voicu Elena -1982-1985;

Feher Mihail

Leon Dumitru -1990-1996;

Voiteanu Petre 1995-1999;

Avramescu Rodica -1999-2009;

Bucurică Cristina -1996-…

Ilie Ileana -2009-….

CADRE DIDACTICE

1958-1964

1. Hristescu Liviu- Director

-                       -Profesor matematică

2.Chirculescu Liliana- Director adjunct ( 1959)

3. Orhei Mihai- Director adjunct ( Decizia nr. 238/ 20 XI 1960)

- inginer

4.Dăscălescu Maria- profesor

5.Olteanu Ecaterina- profesor

6.Danieleanu Nicolae- profesor

7. Pîrpăriţă Emil- inginer

8. Popa Florea- inginer

9. Gothe Dezideriu- inginer

10. Ardac Ion- arhitect

11. Botescu Horia – inginer

12. Tsaquiris Fotios- inginer

13. Bădulescu Mihai – inginer

14. Diaconescu Baltazar- inginer

15. Luca Vasile- inginer

16. Teişanu Nicolae- inginer

17. Grăjdeanu Gheorghe- inginer

18.Nicolae Constantin- inginer

1959

19.Cimpoeru Alexandrina- profesor

20. Ionescu Petre- profesor

21. Angelescu Eliza- profesor

22. Angelescu Mircea – profesor

23. Tomescu Ion- inginer

24. Cliger Silviu- inginer

25. Mocanu Victor- inginer

26. Dincă Florea- inginer

27. Radi Ana – inginer

28. Horvath Olga- inginer

29. Cosmulescu Pompiliu- economist

30. Tunaru Radu- inginer

31.Mărăşescu Ion- inginer

32. Petcu Nicolae- inginer

33. Busuioc Horia- inginer

34. Bogdan Dumitru- inginer

1960

35.Nicoară Ion- profesor

36. Cernat Sofia- profesor

37. Bejan Gheorghe- profesor

38. Stănicel Tiberiu- inginer

39. Angelian Nicolae- inginer

40. Coconea Gheorghe- inginer

41.Gheorghe Margareta- inginer

42.Ionescu Dan – inginer

43. Gutman Iacob- inginer

44.Scrabă Dionisie- inginer

45. Butişteanu George- inginer

46. Balaşcă Vasile- inginer

47. Cohu Ascher- inginer

48.Niculescu Barbu- inginer

49. Micloiu Ion- inginer

50. Tihon aurel- inginer

51. Ionescu Victoria- bibliotecar

52.Cotună Ion- maistru

53. Avrigeanu gheorghe- maistru

54. Mărăşescu Constantin- maistru

55. Beker Carol- maistru

56. Doda Ion- maistru

57. Vlădescu Stelian- maistru

58. Manolache Dumitru- maistru

59. Popa Simion- maistru

1961

60.Tucheac Georgeta- profesor

62.Coman Gheorghe- profesor

63. Anastasescu Alexandru- profesor

64. Socolescu Gheorghe- inginer

65. Trocaru Ion- inginer

66.Dumitrescu Ion – inginer

67.Chimovici Anatol- inginer

68. Mirea Ionel- inginer

69.Iova Nicolae- inginer

70. Marcu Simion- inginer

71.Mârza Constantin – inginer

72. Amariţei Constantin- inginer

73.Lupescu Mihail- inginer

74.Dumitriu Nicolae- inginer

75.Dinu Ion- inginer

76.Lovin Emil- inginer

77. Vintilescu Gheorghe- inginer

78. Negoescu Pantilimon- inginer

79. Cosecu Ion- inginer

80.Dârvăreanu Stelian- inginer

81.Cheţu Gheorghe- inginer

82. Odobescu Victor- inginer

83. Panait Gheorghe- inginer

84.Dimitriu Nicolae- inginer

85. Vintilescu Gheorghe- inginer

89. Ellenbogen Dalfi- inginer

90. Staicu Nicolae- inginer

91. Spirescu Leonida- inginer

92. Lazăr Nicolae- inginer

93.Weidenfeld Arthur- inginer

94. Şeep Theodor- inginer

95. Barbu Florian- inginer

96. Florian Petre- economist

97. Goj Daniel- arhitect

98.Olteanu Traian- inginer

99. Iancu Ion- maistru

100.Iliescu Gheorghe- maistru

1962- 1963

101.Dragomir Doina- profesor

102. Cohu Rebeca- profesor

103.Radu Teodor- profesor

104.Ionescu Cornel- profesor

105.Ciainu Rodica- profesor

106. Lampert Ludovic- profesor

107. Rizea Elena- profesor

108.Marinescu Ion- profesor

109. Ardeleanu Dragoş-profesor

110. Andreescu Dumitru- profesor

111. Popescu Cornel- profesor

112. Drăgan Puiu- instructor artistic

113.Rednic Mircea- inginer

114.Moraru Tudor- inginer

115. Dragea Zamfir- inginer

116.Bărbuş Mihai- inginer

117. Rădvan Florin- inginer

118. Nicolaid Petre- inginer

119.Roman Gheorghe- inginer

120. Ciobanu Gheorghe- inginer

121. Armăşelu Marin- inginer

122.Beinat Sergiu- inginer

123.Ţanovici Adrian- inginer

124. Ţurcanu Ion- inginer

125. Ionescu Mihai- inginer

126.Ferăstrăieru Virgil- inginer

127. Panu Lidia – inginer

128. Rotaru Andrei- inginer

129 Grunfeld Puiu- inginer

130.Mârzescu Ion- inginer

131. Ciortan Mircea- inginer

132.Liess Gerhardt- inginer

133. Nicolau Alexandru- inginer

134. Ioniţă Elena- inginer

135.Gogonici Ion- inginer

136. Stăvaru Gheorghe- inginer

137. Băicoianu Sergiu- inginer

138.Comişel Gheorghe- inginer

139.Guză Petre- inginer

140. Nestor Gheorghe- inginer

141. Vasilescu Vladimir- inginer

142. Ilie Ion- inginer

143. Baclea Ion- inginer

144. Boitan Ştefan- inginer

145. Atanase Anton- inginer

146. Costea Alexandru- inginer

147. Dimitriu Nicolae- inginer

148. Georgescu Marcel- inginer

149. Sicreţeanu Leonida- inginer

150. Popescu Dumitru- inginer

151. Roman Gheorghe- inginer

152.Jula Aurel- inginer

153. Bădescu Dante- inginer

154.Dinescu Alexandru- inginer

155.Praja Alexandru- inginer

156. Marinescu Constantin- inginer

157. Georgescu Maricel- economist

158.Niţu Sever- arhitect

159.Onea Nicolae- maistru

160.Iacob Ştefan- maistru

161.Petre Simion- maistru

162. Constantin Ion- maistru

163.Stuparu Ion- maistru

164. Stan Nicolae- maistru

165. Popescu Ioan- maistru

166.Braga Constantin- maistru

1964-1974

Tomescu Ion- director-1967 Ord. M.I.3835/1967

Georgescu Alexandru-director adjunct Ord. M.I. 2295/1964

Scarlat Nicolae- director adjunct- Ord. M. I. 5797/1968

Tucheac Georgeta- limba română-1961

Ionescu Victoria- Bibliotecară-1960

Nicolescu Maria –limba română- 1963

Secreţeanu Leonida- limba română

Cimpoeru Alexandrina-limba română- 1959

Badiu Aurelia-limba română-1968

Dumistrăcel Georgeta- limba română- 1969

Hristescu Liviu- matematică – 1958

Cernat Sofia- matematică- 1960

Ionescu Cornel- matematică -1963

Lampert Ludovic – matematică- 1962

Stroe Ana- matematică-1965

Stroescu Valeria- matematică-1968

Cohn Rebeca- fizică

Ionescu Liliana – chimie

Tănase Rizea Elena- Baze politice- 1963

Petre Florian- Baze politice

Nicolae Aurora- Baze  politice-1965

Ardeleanu Dragoş- educaţie fizică-1963

Bejan Gheorghe- educaţie fizică

Ceainu Rodica- educaţie fizică

Marinescu Ion- educaţie fizică

Popescu Cornel- educaţie fizică- 1963

Barta Elena- educaţie fizică-1967

Cara Teodor- educaţie fizică-1967

Bărbulescu Ştefan-educaţie fizică

Pârvu Dumitru- inginer

Bălan Claudia- Organizare- 1967

Dumitrescu Nadia- inginer- 1967

Teodorescu Elena- inginer- 1967

Lungu Costin- inginer-1967

Stavropol Anton-inginer-1967

Bădescu Dante- inginer

Biclineru Ion- inginer

Cosmulescu Pompiliu- inginer

Gothe Dezideriu- inginer

Daraban Constantin- inginer

Cuţulab Sergiu- inginer

Ciobanu Valenti- inginer

Costea Alexandru- inginer-1967

Ionescu Radu- inginer

Dinu Ion- inginer

Nedelcu Gheorghe- inginer

Nicolau Alexandru-inginer

Horia Ion- inginer

Gogorici Gheorghe- inginer

Dinuţă Alexandru- inginer

Diaconu Constantin- inginer

Trocaru Ion- inginer

Praja Alexandru- inginer

Mirea Ionel –inginer

Grunfeld Puiu- inginer

Dîrvăreanu Ştefan -inginer

Tihon Aurel- inginer

Ilie Ioan- inginer

Leibuşor Horia- inginer

Gutman Iacob

Vişoianu Ion- inginer

Mirea Ionel- inginer

Mitu Titus- inginer

Munteanu Nicolae- inginer

Nad uriş Ion- inginer-1967

Niţescu Nicolae- inginer

Niţu Ion- inginer

Toma Grigore- inginer

Tutuianu Silviu- inginer

Lungu Costin- inginer

Stavropol Anton-inginer

Manolescu Florin- inginer

Armăşelu Marin- inginer

Boitan Ştefan- inginer

Bălan Constantin- inginer

Bera Dumitru- inginer-1967

Alexandrescu Dumitru- inginer

Nicolaid Petre- inginer-1967

Tanovici Adrian- inginer

Stăvaru Gheorghe- inginer

Trifan Georgeta- inginer

Voinea Ion- inginer

Mârzescu Ion –inginer

Mitu Titus- inginer

Olteanu Gheorghe- inginer

Codreanu Andrei- inginer

Georgescu Marcel- inginer

Iorgulescu Ion- Legislaţie-1967

Manu Gheorghe- inginer-1967

Teodorescu Alexandru- inginer-1967

Miclescu Ion- inginer-1967

Lambrache Nicolae- arhitect-1967

Popesu Tiberiu- arhitect

Stoica Ion- arhitect

Rădulescu Mihai- arhitect

Piţă Constantin- inginer-1967

Orhei Mihai- inginer-1967

Rădvan Florin- inginer

Jula Aurel- inginer

Manea Norman- inginer
Panu Lidia- inginer
Rednic Mircea- inginer

Iacob Ştefan- maistru- 1962

Iliescu Gheorghe- maistru- 1961

Iancu Ion- maistru- 1961

Avrigeanu Gheorghe- maistru- 1959

Cotună Ion- maistru- 1960

Doda Ion- maistru- 1960

Dinu Gheorghe- maistru-1964

Stan Nicolae- maistru-1967

Tomşăneanu Octavian- maistru-1967

Popescu Ion-maistru

Guşe Nicu- maistru

Popa Simion- maistru- 1961

Munteanu Vasile- maistru

Minea Mitică- maistru

Onea Nicolae- maistru- 1963

Samoilă Aurel –maistru

Mărăşescu Constantin- maistru- 1960

Vlădescu Stelian- maistru- 1960

Stan Nicolae- maistru

Drăgan Puiu- maistru – 1962

Petre Simion- maistru- 1962

Marinesu Ion maistru- 1963

Stan Nicolae –maistru- 1963

Cărbureanu Gheorghe- maistru- 1967

Cătuneanu Ion- maistru- 1967

1974-1989

-Nedelea Gheorghe-profesor matematică

-Popescu Ion- profesor matematică

-Abramovici Buma-profesor matematică

-Gaber Cornelia -profesor matematică

- Mărgărit Ana-profesor matematică

- Meranu Maria-profesor matematică

- Andrei Petre-profesor matematică

- Rusanovski Lidia-profesor matematică

- Voicu Valeria-profesor matematică

- Andrei Petre-profesor matematică

- Voicilaş Cornel-profesor matematică

- Mareş Gheorghe-profesor matematică

- Filipescu Georgeta-profesor matematică

- Ionescu Eugen-profesor matematică

- Verdeş Liviu-profesor matematică

-Constantinescu Camelia-profesor matematică

-Comşa Teodora-profesor matematică

-Barbu Paulina-profesor română

-Pavel Maria-profesor română

-Dumistrăcel Georgeta-profesor română

-Vermont Mirel-profesor română

-Bleoţiu Maria-profesor română

-Negoescu Nicolae-profesor română

-Szabo Vasilica-profesor română

- Popovici Constantin-profesor română

- Scărlătescu Elena-profesor română

-Ruchwald Gheorghe-profesor franceză

- Gheorghe Fronea Alice-profesor franceză

- Tibescu Monica-profesor franceză

- Haralambie Maria-profesor franceză

-Popescu Sabin-profesor rusă

-Leon Dumitru-profesor engleză

- Tudose Dumitru-profesor fizică

-Trifu Ureche Lucia-profesor fizică

- Patichi Lucia-profesor fizică

- Cornea Cristina-profesor fizică

- Lucaci Adriana-profesor fizică

-Şteflea Rodica-profesor fizică

- Neagu Valentina-profesor fizică

- Stătescu Daniel-profesor fizică

-Marin Aurelia-profesor fizică

- Oprişor( Rînjea) Aurelia-profesor fizică

-Dumitrescu Cătălina Elena-profesor fizică

-Dumitrescu Gheorghe-profesor fizică

-Andrei Rodica-profesor chimie

-Anca Eugenia-profesor chimie

-Constandache Viorica-profesor chimie

-State Teodora-profesor chimie

- Petre Maria-profesor chimie

-Ticulescu Maria-profesor chimie

-Lupu Elena-profesor chimie

-Andrei Valeria-profesor chimie

-Pavlov Gabriela-profesor socialism

- Loghin Eugenia-profesor socialism

-Botez Gabriela-profesor socialism

-Tudose Mona-profesor socialism

-Ştefănescu Maria Carmen-profesor socialism

-Sobinevschi Mihaela-profesor istorie

-Andrieş Cornelia-profesor istorie

- Zongor Rodica-profesor istorie

- Voicu Elena-profesor istorie

- Feher Mihail-profesor istorie

-Bordeianu Ana-profesor istorie

-Cristian Anina-profesor biologie

-Opaiţ Aristeia-profesor biologie

- Nistor Paula-profesor biologie

-Boloangă Decebal-profesor geografie

-Ghizilă Mariana-educaţie fizică

-Cojocaru Ion-educaţie fizică

-Manu Gheorghe-inginer

-Ionescu Ana-inginer

-Negoescu Nicolae-inginer

-Silvestru Victor-inginer

-Boţoşanu Cornel-inginer

-Dima Gheorghe-inginer

-Munteanu Ion Virgil-inginer

-Oprea Nicolae-inginer

-Rădvan Florin-inginer

-Zamfir Elena-inginer

-Dubuleac Liliana-inginer

-Dumitru Aurelian-inginer

-Mănăstireanu Virgil-inginer

-Coconea Gheorghe-inginer

-Ciună Anca-inginer

-Teodorescu Sorin-inginer

-Radu Eugen-inginer

-Andronic Elena-inginer

-Ciulianu Constantin-inginer

-Albu Eufrosina-inginer

-Voiteanu Petre-inginer

-Georgescu Marian-inginer

-Ilie Gheorghe-inginer

-Serghie Roxana-inginer

-Ivanciuc Sorin-inginer

-Ion Roxana-inginer

-Borcan Gheorghe-maistru

-Munteanu Matei-maistru

-Tomşăneanu Octavian-maistru

-Nicolescu Victor-maistru

-Matei Dumitru-maistru

-Vlădescu Stelian-maistru

-Păvăloiu Ştefan-maistru

1990-2000

-Boiangiu Daniela Maria-limba engleză

-Bucurică Cristina- limba franceză

-Vasciuc Mihai-limba franceză

-Călugăreanu Liliana-limba engleză

-Popescu Liviana-limba engleză

-Ionescu Irena-limba engleză

-Bratu Luminiţa-limba engleză

-Cârstoiu Angela-limba română

-Mehedinţi Ruxandra-limba română

-Suciu Virgil-limba română

-Toma Zoica-limba română

-Lala( Cristea) Elena-istorie

-Lotu Eugen-istorie

-Cîrciumărescu Mariana-geografie

-Frunză Cătălin-geografie

-Pătraşcu Elena Manuela-psihologie

-Chivu Maria-filosofie

-Uţă Sorin- matematică

-Manea Ecaterina-matematică

-Diaconu Daniela-matematică

-Nedelcu Aurelian-matematică

-Iscu Ciprian-matematică

-Drăgan Carmela-matematică

-Drăgulin Simona-matematică

-Halbac Violeta-matematică

-Burghelea Poly-matematică

-Nedelea Gheorghe-matematică

-Constantinescu Dumitru-matematică

-Popescu Mircea-matematică

-Cornoiu Paul-matematică

-Bucur Sorin-matematică

-Nicula Maria-matematică

-Vulpescu Sica Doina-matematică

-Cruceru Simona-matematică

-Avramescu Rodica-matematică

-Negutescu Andreea-matematică

-Drăgulin Simona-informatică

-Stan Simona-informatică

-Pârvu Florentina-informatică

Grecu Geta-informatică

-Negoiţă Sofica-fizică

-Beldiman Mircea-fizică

-Vasilescu Florin-fizică

-Tănăsescu Mihaela-fizică

-Avram Carmen-fizică

-Baciu Cristina-fizică

-Ioniţă Ştefan-fizică

-Vlădescu Daniela-chimie

-Beldiman Mircea-chimie

-Popovici Adriana-chimie

-Nenciu Ana-chimie

-Constantinescu Ana-biologie

-Ionescu Veronica-biologie

-Popa Niculina-biologie

-Georgescu Maria-biologie

-Mihai Adriana-biologie

-Placane Roxana-biologie

-Tomescu Alexandru-educaţie fizică

-Popov Silviu-educaţie fizică

-Vasilescu Elena-educaţie fizică

-Cutică Mircea-inginer

-Nica Margareta-inginer

-Horgoş Maria-inginer

-Vişa Elena-inginer

-Tănase Ion-inginer

-Căpraru Steluţa-inginer

-Ilie Ileana-inginer

-Donţu Carmen-inginer

-Luca Anca-inginer

-Neagu Mihaela-inginer

-Iacobescu Natalia-inginer

-Mureşan Anca-inginer

-Jalbă Alexandrina-inginer

-Smaranda Nicolae-maistru

-Matei Dumitru-maistru

-Macoveiu Ion-maistru

-Godea Paula-maistru

-Petrescu Dan-maistru

-Avram Nicolae-maistru

-Ilie Alexandru-maistru

-Micu Ion-maistru

2001-2010

-Cristea Mihaela-limba română

-Bălan Alina-limba română

-Huţanu Veronica-limba română

-Tudor Elena-limba română

-Dodun Clarissa-limba franceză

-Andronescu Mihaela-limba franceză

-Eftenie Gheorghe-limba engleză

-Popescu Oana-limba engleză

-Constantinescu Dana-fizică

-Apostol Elena-chimie

-Boca Camelia-biologie

-Popescu Sorin-religie

-Muşat Constantin-religie

-Serghie Daniela- istorie

-David Ionuţ -istorie

-Vasilescu Codruţa-educaţie fizică

-Măcelaru Adela-informatică

-Păiş Elena-informatică

-Neacşu Marcela-informatică

-Marin Liviu-inginer

-Căpraru Aurelia-inginer

-Ciută Liviu-inginer

-Bâscă Viorel-inginer

-Dan Sanda-inginer

-Gheorghe Cătălin-maistru

-Hăbeanu Gina-maistru